Faptul că PRM si PNG nu au intrat in Parlament nu inseamna ca un anumit tip de electorat nu exista. Atitudinea conservatoare a multor romani e azi undeva risipita intre neparticipare la vot si speranta unor pozitii nationale ale PDL, PSD sau PNL. Despre conservatorismul PC nu are sens sa vorbesc: in mod clar, aruncat in vremea lui Maiorescu, partidul-antena ar fi luat partea mosierilor.
Scriu sub emotia a ceea ce s-a intamplat in Ungaria cu handbalistul roman. Stiu ca sunt multi care si-au pus aceeasi intrebare in aceste zile: iarasi cetateni de etnie roma care fac gesturi pline de cruzime? In astfel de cazuri, tentatia radicalizarii si a generalizarii e tot mai mare.
Ceea ce au in subtext astfel de manifestari e fondul national al romanilor. Atitudinea fata de romi, de exemplu, e vizibila in orice studiu care se face despre discriminare. Ceea ce nu inseamna ca alte minoritati se bucura de o evaluare diferita.
La nivelul reprezentarii politice actuale, Romania pare un paradis al tolerantei. Fara PRM, fara PNG, dar cu UDMR, parem cu mult mai civilizati decat Olanda, Austria sau Belgia. Unde e atunci acest fond national, scarbit de convietuirea cu minoritatile si de faptele monstruos augmentate de media ale acestora, adept al masurilor traditionale, ce isi doreste ochi-pentru-ochi si dinte-pentru-dinte?
Incerc sa ma gandesc la un raspuns, in lipsa unor date sociologice. Acest electorat e anesteziat, dezamagit de Vadim si Becali. Reducerea sa la persoane resentimentare, de categorie sociala modesta, prin discursul acestor doi reprezentanti, nu a facut decat sa-l demobilizeze in mare parte (rupandu-i potentialul de regenerare ca urmare a evolutiilor demografice), fara a-i perverti insa fondul national.
Asteptand un Obama, un salvator. E nu doar glasul partii din Romania care nu traieste la Cotroceni, dar si al celor care gandesc national, conservatori fiind. Acest electorat adormit cauta magia unui lider al unor pozitii ferme si articulate, care sa nu para insa deportat din spitalele de neuro-psihiatrie. Un lider care sa spuna lucruri pe care saloanele oficiale ale Europei nu le agreeaza, dar un echivalent al miscarilor nationale de acelasi tip din Europa luminata. Un lider traditional, al discursului taios si care cauta sentinte, nu cauze.
Criza economica vine in Romania mai intai ca o criza a securitatii, insotita de o destructurare si dizolvare a institutiilor de autoritate. Emergenta unui lider poate fi legata de emergenta unei solutii radicale imbratisate de cei speriati de jafuri, omoruri, crime si violuri. Ajungem la „reintroducerea pedepsei cu moartea”, macar ca discurs public? Cu Gorbunovi, Mailati&Co. e interesant de observat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu