Gand despre anticipate

Asa cum bine spunea, Croitoru si-a facut datoria. Greu de presupus cu ce a fost platit martiriul sau. La urma urmei, poate putina atentie dupa o viata traita in umbra e visul oricarui economist. Asa cum s-a intamplat si azi in Parlament, probabil ca pe Croitoru l-a orbit poezia. A lui Blaga, a lui Basescu, nu mai conteaza.

Dupa respingerea Guvernului propus, ne aflam pe taramul ipotezelor privind alegerile anticipate. O sa auzim in zilele urmatoare scenarii de tot felul legate de posibilitatea organizarii lor, intr-un moment in care traim banal tot felul de premiere politice. Rational, pentru viitorul Presedinte miscarea ar fi foarte buna. Bonus electoral valorificat, din nou o premiera in Romania.

As vrea insa sa aud din gura celor care vor sustine ideea dizolvarii Parlamentului un singur lucru: degeaba facem anticipate daca votam in sistemul electoral testat la alegerile generale din 2008. Eventual, astept un proiect de lege rapid depus in Parlament, care sa prezinte o optiune ferma (daca se vrea, adecvat la sistemul „unicameral 300”). Doua sunt dupa mine posibilitatile: vot majoritar intr-un tur de scrutin, ca la alegerea Presedintelui Consiliului Judetean, sau majoritar in doua tururi, ca la alegerea primarului.

Suntem poate prea departe de astfel de calcule. Referendumul pentru unicameral si pentru reducerea numarului de parlamentari, vizand modificarea Constitutiei, ar putea face discutia despre sistemul electoral doar o problema de ordin secund, cronologic vorbind. La ce bun sa modifici legea electorala daca mai intai trebuie sa modifici Constitutia? Consider insa ca e oportun sa fie gandita, macar o singura data, o schimbare politica in toata profunzimea si urmarile ei. Impunerea unor alegeri, fie ele si anticipate, desfasurate dupa reguli pe care sa le inteleaga toata lumea, ar fi un demers necesar, coerent si argumentat.

Scenariul unei lovituri de maestru a lui Basescu

Saptamana trecuta, intr-o vizita la Botosani, Mircea Geoana isi permitea un moment de realism rupt de obisnuitul sau discurs prezidential. „Fiara este ranita, dar inca mai rasufla”, spunea candidatul PSD, referindu-se la Traian Basescu. Desi scopul era acela de a mobiliza si conserva mobilizarea activului social-democrat, indemnul trada in fapt teama fata de miscarile unui politician care, in 20 ani de politica, numai previzibil nu a fost. O mica dovada a venit in doar cateva ore. Cu portavocea in mana, Basescu ii linistea macar pe moment pe fermieri, intorcand in favoarea sa o situatie aparent fara iesire. Lovitura de maestru e insa in pregatire. Ceea ce urmeaza e o combinatie intre intuirea unui traseu si desenarea acestuia.

Referendumul, tema care a inghitit efortul comunicational prezidentiabil de la inceputul campaniei, pare a nu avea greutatea necesara securizarii turului doi. Asa cum anunta si Sebastian Lazaroiu, Basescu trebuie si va veni cu o alta tema, cu alte mesaje. Cand pe agenda populatiei temele economice sunt atat de prezente si tinand cont ca economia nu e tocmai punctul forte al discursului si actiunii prezidentiale, gandul ne duce, oarecum firesc, catre o alta diversiune.

Eronat, as spune. Basescu, printr-o miscare abila, poate intoarce dezbaterea temelor economice in favoarea sa. Intrebarea fireasca este cum. As spune ca e nevoie doar sa orchestreze in folos propriu cadrul in care se va purta discutia.

Oricate programe economice ar propune candidatii, oricat de pertinente ar fi acestea, niciodata ele nu vor fi un subiect interesant pentru cetateni. Intr-o vreme in care faptele nu pot fi mimate, discursul salvator este cu atat mai putin eficient. Demersurile de genul „vorbesc in continuu pentru a se intelege ceva” sunt ecranate de campania electorala. Singurul mod in care tema economica poate fi adusa din mintile alegatorilor pe lista de atribute decisive in alegerea electorala este personificarea dezbaterii, prin utilizarea credibilitatii unor economisti recunoscuti la nivel public.

Basescu a incercat aceasta prima oara cu Isarescu, sfarsind resemnat intr-o prima etapa cu Croitoru, consilierul care astazi isi va epuiza voiajul bulversant in lumea mare a politicii. Reincalzirea solutiei din 1999 este putin probabil sa aiba loc dintr-un motiv personal si banal: guvernatorul BNR nu joaca decat la sigur si nu-si risca pozitia pana nu se linistesc apele. Putand fi sau nu parte a unei strategii, presedintele ar putea incerca cealalta varianta la indemana, care si-a manifestat interesul pentru a fi prim-ministru. Aceasta solutie ar avea marele avantaj de a crea mare panica in randul Coalitiei 65%. Despre Mihai Tanasescu e vorba.

Cum pentru Romania lumina vine astazi de la FMI, Tanasescu devine licuriciul de care avem nevoie: profesionist, serios, tehnocrat, cu bune rezultate in trecut. Cum Geoana, din considerente de teoria balantei de putere in PSD, nu-si permite nominalizarea unui premier iar Johannis si-a cam pierdut aura (finantist „de renume mondial” nefiind niciodata), Basescu ar confisca problema. Ar nominaliza pentru pozitia de prim-ministru un om pe care PSD nu ar putea sa il respinga, i-ar transfera responsabilitatea politicilor economice si si s-ar prezenta cu noua gaselnita in turul al II-lea, unde i-ar arata ferm contracandidatului solutia sa in carne si oase. De notat ca nici nu trebuie sa se ajunga la vot in Parlament. Va fi scenariul Croitoru upgraded. La consultari, Basescu va marsa pe tema economiei cand va auzi iar de Johannis, va spune ca face din nou un compromis major nenominalizand pe cineva din PD-L si il va invita apoi la microfon de Tanasescu. Pentru ca miza e atat de mare, la nivel discursiv (tinand cont de docilitatea portocaliilor), Basescu poate condamna politica economica a Guvernului Boc, acuzand PDL-PSD si dispensandu-se de oameni ca Pogea sau Videanu.

O singura intrebare ramane: de ce/pentru ce ar accepta Tanasescu nominalizarea? Reticentele fostului ministru de finante ar veni tocmai de la pozitia extrem de dificila in care si-ar pune partidul din care provine. Ar fi constient ca este jokerul aruncat pe masa pentru ca Basescu sa castige marele pot. L-ar interesa insa pe Tanasescu asemenea detalii? Tind sa cred ca nu. Jocul ultimelor luni pe care il practica reprezentatul Romaniei la FMI tradeaza dorinta acestuia de a se intoarce de la Washington pentru a fi noul stapan al Palatului Victoria. Presa a speculat in ultimul timp despre relatia sa mai tensionata cu Mircea Geoana, efect probabil si a ceea ce s-a intamplat in decembrie 2009 cu alesul ministerelor. Pe langa aceste speculatii insa, e de subliniat tot baletul acestui finantist din ultima luna: a anuntat ca banii nu se dau fara buget si a adus FMI la Bucuresti (avantajandu-l clar pe Basescu), a venit la negocieri in Kiseleff optan sa stea la masa de partea PSD, pentru ca luni sa vorbeasca despre necesitatea concedierilor din sectorul public (avantaj inca o data Basescu). Vi se pare ca Tanasescu nu ar fi hotarat?

Pentru cine candideaza Oprescu?

De la inceput trebuie spus ca o astfel de intrebare este situata in paradigma prezidentiala. De cand candideaza, Basescu nu are contracandidati, ci doar firavi reprezentanti ai unor grupuri care lupta contra poporului. Un pas strategic reusit si o miscare politica dusa la desavarsire.

Ca urmare, in aceasta campanie, adversarul nu este Geoana, ci cosmopolitul trio Iliescu – Hrebenciuc – Vanghelie, la care se adauga din cand in cand, pentru gust, Dan Voiculescu. Antonescu este si el papusa omnipotentului Patriciu sau, daca e sa ne luam dupa Sever Voinescu, intruchipeaza un alt candidat al lui Iliescu.

Realitatea sta cu totul altfel in cazul candidatului Oprescu. Pentru Antonescu si Geoana, asocierile basesciene sunt simple si chiar asteptate atacuri de campanie. Prin dinamica politica si prin pozitiile pe care le detin, cei doi sunt in pozitia de a genera teme si subiecte (e adevarat, rareori tangentiale cu agenda populatiei) care sa faca aceste atacuri derizorii.

Independentul Oprescu, opinist pe teme de actualitate politica, nu reuseste sa deturneze cadrul impus de strategia prezidentiala. Asa cum spunea cineva zilele acestea, primarul Bucurestiului vobeste cel mai frumos si cel mai convingator despre..nimic. De aceea, tema cea mai de interes in legatura cu el este „pentru cine candideaza?”, cu variatiunea „mai candideaza?”. Tragic pentru doctor, prezumtia unei candidaturi oneste nu ii este acordata decat intr-o prea mica masura, lucru pus in evidenta si de ultimele sondaje de opinie.

Istoria ultimelor luni demonstreaza pe deplin o asemea afirmatie. Dupa pseudo-anuntul de la emisiunea lui Cristoiu din vara, Oprescu candida pentru Iliescu, care ii dadea astfel o lectie lui Geoana, isi lua partidul inapoi si reusea sa schimne si locatarul de la Cotroceni cu un apropiat de-al sau. In toamna, dupa spusele edecului comunist, Oprescu era candidatul lui Basescu, momit de marinar pentru a-i reduce sansele lui Geoana in turul I si, eventual, in turul al II-lea. La un moment dat, a devenit candidatul lui Patriciu, nemultumit se zice de performanta electorala a lui Crin. In cele doua saptamani de criza guvernamentala si politica, toata lumea se intreba daca primarul va mai candida. Anuntul a mai lamurit apele, insa temerile au revenit odata cu depunerea candidaturilor, cand se specula ca semnaturile ar fi din nou un impediment major. In aceste zile, Oprescu candideaza pentru Antonescu, care se gandeste sa-i propuna sa se retraga si sa-l sprijine- o masura disperata a liberalului pentru un iluzoriu azi tur doi. In acest context, toate incercarile doctorului, serioase mai mult (nominalizarea lui Daianu) sau mai putin, sunt firave diversiuni. Daca vrea sa fie cu adevarat un candidat, Oprescu trebuie sa spuna credibil pentru cine candideaza. Altfel, va ramane un interesant trandafir la butoniera altor politicieni, de la Grivco sau de aiurea.

Socrate vorbeste la OTV

Scriu dupa doua zile in care am incercat sa-mi regasesc cuvintele. Imaginile de acum doua zile m-au trimis catre inceputuri. La Agora si Atena. Ceea ce n-am putut patrunde in patru ani de facultate mi s-a aratat acum. Am iesit din pestera. Soarele meu este la OTV. De acolo imi vorbeste Socrate.

Aparent, universul unui om care ajunge acasa dupa ce se termina „Sinteza Zilei” nu mai poate fi tulburat de nimic. Zappingul devine cel mai bun somnifer. Politicienii din tura de noapte sau ciudatii scoti din noptierele mogulilor pavoazeaza nediferentiat singurul moment de spiritualitate pe care mi-l permit zilnic – somnul.

Marti seara, rutina mi-a fost intrerupta in urma unei intamplatoare descinderi pe OTV. Acolo, o „cina cea de taina” damboviteana. Basescu asculta supus. I se puneau intrebari. Vocea superior-dezgustata a lui Liiceanu facea pasi in mocirla pe care ar patrona-o institutional presedintele. Razand, candidatul se arata ferm. Fara compromisuri. Maieutic. Patapievici scruta orizontul intelectual al invitatului. Se ambitiona sa para hotarat. Nu-si pregatea intrebarea, ci morga pe care trebuia sa o adopte. In cadru, Rodica Culcer parea un copil zburdalnic, bucuros ca i s-a intors taticul acasa. Ciocolata?

M-am uitat atent jumatate de ora. Nu, nu era TVR Cultural. Ceva tranzactii intre moguli si nu stiu eu? Chipul si vocea egala cu sine ale lui Diaconescu ma trezesc si imi alunga dilemele. Izbavitor, stiu ca vor mai fi cateva minute cu Basescu la GDS. Apoi ramane cum am stabilit. Dupa o saptamana de cautari, l-au gasit mort pe Nicu... Nicu, cel cu orgia in padure, posibila victima a primei vanatori de oameni din Romania. Ma linistesc. Femeia posedata de o armata de draci imi pune insa capac definitiv.

Inteleg ca suntem in campanie electorala si ca OTV are mare potential. Dar cum sa dai inregistrat acolo intalnirea lui Basescu cu intelectualii de la GDS? Oare strategii portocalii vor sa-l vanda pe Basescu ca pe un tehnocrat, pe principiul ca cei care urmaresc considera semn al profesionismului ceea ce nu inteleg? Sau Basescu, ascultand, raspunzand si dand profetic verdicte, in mijlocul poporului, fie el si intelectual, e primul pas tactic catre bunul-simt pe care-l Presedintele cauta sa-l promoveze?

Intre a-l confisca pe Johannis si a fi liderul majoritatii 65%

Saptamana aceasta a adus in politica mare un nou nume: Klaus Johannis. Numele sau a reusit sa polarizeze, i-a stat contrapondere nu lui Lucian Croitoru, ci lui Traian Basescu; bonus, au iesit sondaje de opinie ad-hoc care sa testeze acceptabilitatea propunerii de prim-ministru. Dupa ianuarie 2010, probabil Johannis va deveni o prezenta constanta pe lista prezidentiabililor despre care poporul isi va da cu parerea.

Crin Antonescu si-a savurat victoria. A fost cel care a initiat singura motiune de cenzura ce a dus la doborarea unui Guvern in 20 ani de democratie. A spus de fiecare data ca propunerea Johannis este a PNL. Dupa desemnarea lui Croitoru, a plusat si l-a asumat pe primarul Sibiului intr-o formula presedinte-premier. A iesit stire dupa stire.

Dupa sarja lui Basescu cu desemnarea lui Croitoru, cu dizolvarea Parlamentului si organizarea referendumului, Johannis parca a ramas al nimanui si al tuturor. Ca la conferinta de presa solitara de dupa intalnirea cu liderii celor 5 formatiuni care il sustineau miercuri. S-au auzit voci izolate din PSD, PC, PNL, UDMR (confuz si interpretabil, ca de obicei) si Minoritati, dar Coalitia celor 65% nu a mai vorbit. Gandul unor majoritati volatile, aratandu-se mereu cu degetul maghiarii, a pus stapanire pe comentatorii spatiului politic. Intr-o perfecta orchestrare bazata pe o Constitutie clara, dar in legatura cu care tocmai juristii se feresc sa se pronunte ferm (uitati-va la pudibonderia lui Eckstein Kovacs de ieri, care parca prevedea nostradamusian viitorul si nu citea un text legislativ), s-a desprins ideea ca oricum nu conteaza majoritatea, atata timp cat se va intampla scenariul devoalat de Videanu: la a doua incercare, de teama anticipatelor, guvernul v-a trece cu 99%.

Multi l-au privit in aceasta saptamana pe Crin Antonescu ca pe liderul Coalitiei anti-Basescu. S-a vorbit de o relansare a drumului sau catre Cotroceni. In mod normal, altii s-au intrebat cum de s-a raliat Geoana la demers. In cazul motiunii de cenzura, poate e mai usor de explicat: PSD trebuia sa arate ca e in opozitie, ca e un partid serios si consecvent; discursul lui Geoana din Parlament, dupa unii analisti, a fost peste Antonescu si macar la acelasi nivel cu Tariceanu, justificand onest optiunea opozitiei. Cum s-a ajuns insa la acceptarea nominalizarii lui Johannis, cand PSD avea atatea alte optiuni (Tanasescu, Georgescu)?

Logica dupa care a actionat PSD a fost cea a turului doi, care sa-i dea posibilitatea celui care ajunge acolo sa aiba deja bazele unei coalitii care sa-l sustina. Avand in vedere sondajele CSOP, CCSB si INSOMAR din aceasta saptamana, numele celui care ajunge in turul 2 este destul de clar: Geoana. Este activat astfel electoratul liberal, caruia i se construieste o miza pentru a se prezenta la vot. Se incearca in acest fel si compensarea alienarii unei parti a electoratului de stanga pe care o produce Sorin Oprescu, tot mai vehement impotriva PSD si parte a unei echipe ce imagineaza un nou partid de stanga.

La intrebarea daca nu aceasta saptamana s-ar putea sa-l propulseze decisiv pe Antonescu, raspunsul tine de matematica parlamentara. Dupa efuziunea liberala, ceea ce le ramane de facut pesedistilor este afirmarea superioritatii lor partinice (numar de parlamentari si de alesi locali, care le da posibilitati crescute de negociere), dupa principiul ca atunci cand cineva mare se aliaza cu cineva mic, vocea celui mai mic ajunge sa nu se mai auda. Daca in campania care urmeaza alianta este tinuta in viata, pe agenda publica, atunci PSD isi poate vedea linistit de campanie, pentru a-si fructifica potentialul de organizare. Ca un element important, trebuie spus ca numirea lui Johannis i-ar fi daunat in primul rand lui Geoana si nu lui Basescu, legitimandu-l pe Antonescu si generandu-i pobleme in propriu partid (cine isi inchipuie ca Johannis putea fi dat chiar asa usor jos, sa se uite la cazul Tariceanu).

Geoana a anuntat astazi ca l-a sunat pe Johannis pentru a avea duminica o intalnire a coalitiei celor 65%, incercand astfel sa preia initiativa si sa dea semnul ca ceea ce a fost perfectat miercuri inca functioneaza. Probabil ca Antonescu va iesi personal din aceasta logica, asa cum a mai incercat, prin declaratii de la sediul PNL. In acest timp insa, Geoana va vorbi in numele unei majoritati (nu doar a PSD), afirmandu-si imaginea anticonflictuala si de unificator pe care vrea sa o arate in campanie. Chiar daca va fi reprezentat prin Orban, PNL va fi acolo.

Asadar, Johannis a plecat de la a fi al PNL si al lui Antonescu. In saptamanile care urmeaza, va fi disputat intre coalitia celor 65% reprezentata de Geoana si Antonescu. In binomul confiscarea lui Johannis – liderul celor 65%, rezolvarea ecuatiei turului doi poate veni tocmai de la al doilea termen, la picioarele caruia se va aseza, suplimentar, un candidat la Palatul Victoria, unul dintre atatia, insa. Ramane de vazut!