După aderarea la NATO si UE, Romania este in cautarea unui alt obiectiv national strategic.
De-a lungul ultimilor 3 ani de campanie electorala, adoptarea euro a fost prezenta în programele politice ale tuturor partidelor importante. S-a vorbit, in buna traditie inaugurata cu educatia, chiar de un pact national pentru adoptarea euro. Renuntarea monopolului asupra politicii monetare palea in raport cu nevoia de a simti ca apartinem deplin Europei.
Astazi, avand in vedere ce se intampla cu Grecia si ce se anunta in special in cazul Spaniei, viitorul euro nu arata prea roz. Planul de 750 miliarde de euro arata tocmai ingrijorarea tarilor UE in legatura cu convulsii importante (care, la limita, pot duce la iesirea unor state din zona euro). Datoriile publice de peste 60% din PIB ale unor tari ridica semne de intrebarea asupra sustenabilitatii modelului social european. La toate acestea se adauga vulnerabilitatea crescuta a zonei UE la libera circulatie a capitalurilor.
Pentru adoptarea euro, Romania are nevoie de ajutarea drastica a deficitului, pentru indeplinirea obiectivului Maastricht de 3%. Istoria ultimilor ani nu ne ajuta prea tare: in 2008 deficitul a fost de 13% din PIB iar in 2009 peste 7%. Anul acesta, cel putin previzionat, reducem pensii, salarii si ajutoare sociale de 2% din PIB (11 miliarde RON) pentru a avea un deficit de „doar” 6,8%. In conditiile unei tari care are nevoie constatanta de finantare pentru dezvoltare structurala (infrastructuri, in primul rand), isi poate permite Romania sa isi propuna macar un asemenea obiectiv?
In conditiile unor astfel de perspective, pun si eu intrebarea: mai renteaza pentru Romania sa-si asume adoptarea euro in 2014? Nu e cazul sa trecem la un alt obiectiv strategic, poate unul mai putin iluzoriu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu