Dupa indelunga gestatie a ideii candidaturii, in aceasta saptamana ne-am fi asteptat ca Sorin Oprescu sa aiba toate raspunsurile pregatite, cu care sa ne mitralieze in stilul unui Boc dotat cu tot ce ii trebuie. N-a fost insa cazul. Candidatura doctorului e plina de intrebari si dileme strategice.
Luni lansare la Bucuresti, joi seara in direct la Sinteza Zilei (un succes, dupa audienta), sambata la Arad si Timisoara. Suficiente prilejuri pentru ca „doctorul social” sa ne lumineze.
Luni am fost partasii unui discurs de un populism care l-ar face invidios si pe Basescu. Un discurs picatura cu picatura parca luat din peroratiile peripateticului marinar. Cu diferenta specifica majora: atacul la Iliescu si Geoana („Ieri s-au pupat în bot iar astăzi se înjură. Azi spun despre ei că sunt destepţi, ieri spuneau că sunt prostănaci.”). Semnalul a parut clar: la lupta ca independent, dar ca independent de stanga, care e alaturi de oameni si ii condamna pe deviationisti, un termen luat parca din jurnalul tineretilor lui Cozmanca.
Interventia lui Iliescu, care dadea glas evidentului (macar discursiv), a avut rezonanta pentru independent. Zvonul „iepurele lui Basescu” parea veridic: un atac impotriva sistemului fara a denunta capul sistemului. La Gadea, Oprescu a inceput sa vorbeasca, enigmatic insa, de dosarele dinastiei Basescu-Videanu la Capitala. Macar ca referire, si Basescu devenise parte a problemei.
Sambata continuarea: atac total cu subiect si predicat impotriva lui Basescu. Curios, atacul a fost rapid parat de Blaga, invinsul de la Bucuresti. Ca o paranteza, imediat Boc i-a raspuns lui Geoana, ceea ce demonstreaza macar pozitionarea si diferenta de grad pe care o fac cei de la PD-L. Pe ce considerente oare?
Atacul a dat impresia unui Oprescu membru al coalitiei anti-Basescu. Parea o pozitionare surprinzatoare si oarecum perdanta, cu practic acelasi discurs anulandu-se de pe pozitii antagonice. La doar cateva ore, a venit un element suplimentar: doctorul vorbeste despre „clica lui Geoana”, care „oricum nu reprezintă nici electoratul PSD, nici electoratul de stânga”. O revenire normala la castravete am zice, dar minora fata de reactia impotriva lui Basescu.
Pe scurt, Oprescu ii ataca saptamana aceasta mai intai pe Geoana si Iliescu, ajunge fulminant la Basescu, se intoarce la candidatul PSD, pentru a vorbi in trecere si despre prietenul Crin. Joi vorbeste despre guvern de uniune nationala, sambata vrea guvern de tehnocrati, unii poate de prin partide. Vorbeste despre un program scurt care sa aduca liniste in tara, dar singurul lucru prin care se remarca e tonul ridicat al discursului. Ca sa fiu rautacios, daca la Bucuresti am auzit de autostada suspendata, ma tem ca in aceasta campanie nu vom auzi nici un astfel de proiect din gura doctorului (e adevarat, nu stiu cat iar folosi lui Oprescu o asemenea abordare).
Cat mai rapid, Oprescu trebuie sa ia cateva decizii majore, pe care sa le urmeze si pe care ne-am fi asteptat sa le ia pana acum: pozitia fata de Basescu si Geoana, alaturi de o tema majora de campanie, mai aplicata decat tema independentului (care e doar un mijloc).
Intrebarile in cel priveste, dupa aceasta saptamana, sunt tot mai multe. Dupa „da”-ul candidaturii, doctorul trebuie sa lamureasca „cum”.
L-a derutat pe Oprescu pozitia lui Iliescu si incearca o repozitionare sau merge pana la capat cu atacul la Geoana? Cu ce poate veni Oprescu intr-un peisaj saturat de Parlament unicameral, pensii nesimtite, criza economica? In ce fel se va raporta Oprescu la o posibila adoptare a motiunii de cenzura si la formarea noii majoritati parlamentare PSD-PNL? Va mai conta atunci mediatic (vectorul sau electoral esential)? Il ajuta cu ceva sa aiba si el o parere in legatura cu temele lansate si dominate de altii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu