Mă uit cu uimire la negocierile din educație privind noul contract colectiv de muncă. Am tot mai mult impresia că sindicatele din învățământ funcționează asemănător cartelurilor și sunt doar pavăză pentru ineficiența sistemului educațional.
Bineînțeles, incompetența profesorilor se combină toxic cu prostia ministrului. Cei 50% mărire sunt simbolul suprem al „fii atent la ce îți dorești, căci s-ar putea îndeplini”. În aceste condiții, responsabilitatea apare drept un concept abstract, refugiat uneori demagogic prin discursurile unor politicieni.
În educație intră de ani buni bani mulți. Din ei apar toalete realizate la țară cu 4 miliarde, filme porno realizate prin clase și profesori căpșunari part-time. De calitate în educație vorbesc ziarele sau se plâng angajatorii; sindicatele vor doar protecție socială.
Aștept momentul în care guvernarea își va asuma cu fermitatea combaterea crizei prin fermitate. Aștept ca Boc să nu vorbească despre responsabilitate doar pentru că așa îi spun celebrii consilieri de la Cluj. „Nu sunt bani pentru ineficiență și incompetență. Salariile se măresc doar după stabilirea indicatorilor de performanță în educație și după auditul întregului sistem de învățământ. Sindicatele trebuie să aibă decența de a contribui la profesionalizarea meseriei de dascăl; ajunge cu funcționarea lor doar ca grupuri de presiune.” Sunt cuvinte care ar stârni pe fața multora un zâmbet de plăcută surprindere.
Soluția nu e apriori nepopulară. În fond, poziția PNL față de salariile profesorilor a fost confirmată de votul din 30 noiembrie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu