Scriu avand in minte o imagine constant reperabila in jocul de fotbal: arbitrul greseste in favoarea unei echipe fara sa vrea, isi da seama pe parcursul jocului de greseala si incearca sa compenseze, stricand practic echilibrul si placerea jocului.
Ceea ce e fascinant la intelectuali e obstinatia pentru idei, placerea de a le sluji. Cand inteleptul priveste dezinteresat jocul argumentelor, imaginea lui e demna si austera, inspaimantatoare in profunzimea ei. Cand intelectualul devine angajat, marxismul actional se potenteaza sau se estompeaza, dupa orientarea ideologica. Patosul trairii si al actiunii sunt din nou un spectacol interesant, de data aceasta palpitant prin succesiunea secventelor. Traseul de la demnitatea austera la palpitatia secundei parcurge imaginarul drum pe care il faci de la altarul unei biserici la o gura de metrou.
Miza angajarii sau a dezangajarii intelectuale, privita din miezul ideilor, depaseste dimensiunea politica. Intervine morala. Care, dupa mine, nu poate tine de evaluarea unei idei, de efectele ei. Morala e seninatatea si constanta asumare a caii. E consecventa.
In cazul intelectualului angajat, ideea coboara in timp si spatiu. Se porneste la drum. Cauta, afirma si isi propune. In cuvintele clasice, nu cauta doar sa interpreteze, ci sa si schimbe. Astfel, inteleptul (ideea mea de intelectual al ideii, nu al valorii devenite pret) largeste perspectiva, crezand ca dilueaza cultura in polis si polisul in cultura. Raportarea devine asadar politica. Dar supusa, prin angajare, evaluarii morale.
Intr-un spatiu precum cel romanesc, profund personalizat, calea ideii poate deveni calea unei persoane. Ca intelectual, ajungi sa sustii, prin idei, persoane.
Ieri ai crezut in Nastase. In adancul tau, poate crezi si azi, dar pastrezi distanta. Fostul sef devine un schelet din dulap, asumat cu stanjeneala. Nu-i nimic gresit aici, e doar drumul unei idei, surprinsa in calea unei persoane.
Azi e Basescu. Activismul de ieri e razvratitul prezentului, opozitia fata de tot ceea ce contesta noua idee intruchipata de noua persoana. Desi artificiile stilistice pot disimula, logica aristotelica e aici de mii de ani si e aceeasi: negarea negatiei e afirmatie. Sa mai intrebam de morala, considerata drept consecventa urmaririi ideii (aceasta asumand ca ideile nu se pot ierarhiza sau evalua)?
Nu esti moral. E, totusi, un sens restrans al moralitatii, filtrat prin politica si prin coeficientul de inteligenta. Intrebarea care-ti vine in legatura cu vreun caz particular e daca sau cum poate avea loc mantuirea.
Concluzionand, ca in morala unei fabule: se mai poate mantui d-l Hurezeanu? Vrea macar acest lucru?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu