Vorbeam la un moment dat despre tendinta fireasca de echilibrare in PSD, reperabila incepand cu 2005. Nu e nimic deosebit, e pana la urma doar fizica. Si in 2010, jocul de-a echilibrul e de mare actualitate in randul social-democratilor.
Iliescu a vorbit insa despre un vot in legatura cu echipa de conducere, si Ponta se pare ca a preluat initiativa pentru a epura BPN-ul populat de vechii sustinatori ai lui Geoana.
Dupa ce teritoriul social-democrat si-a modificat dramatic structura (nu-i pacat ca niciun jurnalist nu face noua harta a puterii si influentelor in PSD?), consfiintirea se va face prin Congres, decis in cercul stramt care-i reuneste pe Ponta, Dragnea si Nastase.
La o prima vedere, ceea ce s-a intamplat in ultimele 5 luni cu PSD este intarirea puterii in partid a lui Victor Ponta, care si-a recompensat sustinatorii cu presedintii de organizatii si si-a impus linia politica, in special in legatura cu liberalii. Spatiul politic social-democrat este profund dezechilibrat in avantajul falangei Ponta-Nastase.
In psihologia social-democrata, unde democratia in partid este diferenta esentiala fata de perioada 2000-2004 (toti vor sa isi spuna parerea si, cel mai important, sa-si negocieze sustinerea), balanta de putere e un dat. Dupa vidul de opozitie produs de marginalizarea naturala a lui Geoana, intrebarea este cine va deveni contraponderea in PSD la Ponta. Echilibrarea este esentiala pentru mentinerea perspectivelor deschise in legatura cu distribuirea resurselor si a influentelor in contextul guvernarii. Pana la alegerilor din 2012, nu toti pot fi in barca puterii (ceea ce inseamna marginalizare) si nimeni nu-si permite sa fie in opozitia ultra-minoritara. E de preferat sa continue curtarea si jocul de glezne.
Congres pentru functii este jocul lui Ponta pentru urmatorii ani buni. Pentru 2012 si 2014. Succesul inseamna control total, cu propria sa strategie politica, cu optiuni clare pentru prim-ministru si presedinte. Cum Nastase este in proximitatea puterii, gandul unei asemenea disproportii nu poate crea decat panica intre baronii mai vechi sau mai noi. De aceea, octombrie 2009 poate insemna aparitia fireasca a alternativei. In acest moment, Liviu Dragnea pare personajul in jurul caruia se strang cei care se tem de intarirea peste masura a celor din jurul lui Ponta, de la Vanghelie pana la vechii baroni. Desi astfel de coalizari nu inseamna neaparat schimbarea actualului presedinte PSD, ele vor mentine puterea impartita in PSD, lasand in aer deciziile asupra premierului si a presedintelui de parcurs propus de social-democrati.
Ioan Rus ii dadea lui Ponta toamna ca termen de reformare a partidului. Dan Ioan Popescu vorbeste despre lipsa unui social-democrat care sa-si asume explicit candidatura la presedintie in 2014. La cum se misca insa apele in PSD, inertia si conservatorismul vor triumfa inca o data. Ceea ce nu e neaparat rau pentru amatorii de suspans politic si pentru baietii de pe margine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu