Incercari timide

Când eram mic, nu vorbeam prostii
Când eram mic, vorbeam uneori cu luna
Deși câteodată nu ne înțelegeam
de nori.
Când eram mic, priveam din picioare
în gol, spre tunet.
Mai mic păream în negrul de-oglindă.

*

Mutam poezii la etaj,
dezertam grăbit în mansarde și,
curios, mă ițeam, vampirește,
pe horn.
Era un tablou pentru mine, un zâmbet în taină,
o undă de vis și-o speranță.
În ciuda Crăciunului...

*

Femei tălmăceau cu stil proteste de penis
vibrând la comandă ca barca pe val.
Soluții trăgeau din taine și gesturi,
iar cântul lor, pribeag și Socrate,
era poveste, trăire deloc.

*

Mă miră puterea de-a unge copaci
în ceas de ruină, la timp de preaplin.
când fructul se cade să tacă-împuțit,
de ce să uzi risipa-n pământ?

*

Pe mese, întors, mai stăruie greu
miros de pirandă, cu fum.
lentile se uită subtil către masă,
recită cuvinte.
fumuriu apare protestul luminii
pe masă, cu stil.
când "se cuvine, se cade" e timpul femeii,
poftiți la căruță,
mi-e scârbă, vă pup.

*

Iubirea-i parșivă
când timpu-i de sex.
Iz de parfum pe icoane, în timp de priveghi,
trece decent, biologic în tine
și-i profund...flușturatic.
n-am timp de icoană, de gest și cuviință
am sânge și zbat ca un râu în țărână
mi-e poftă și sug, e vin și colivă
și pute-îi profund.