Summitul NATO e caricatura pentru doua Romanii, tuseul acid care arata un “aici” si “acolo” despartiti de centimetrii-distanta, dar aflati la miloane de idei si valori departare.
Oamenii mor in multe locuri din lume pentru stat sau din cauza statului. Acesta isi asuma, constient sau nu, pierderile si le face parte dintr-un proiect de purificare prin sacrificiu. Valoarea sociala a eroului si cea a dusmanului cu cadavrul tarat pe strazi e aceeasi. Ei legitimeaza o viziune mai mult sau mai putin articulata, codificata sau instinct al paranoiei guvernamentale. Drumul din SUA pana in Africa e acesta. La prag de “sarbatoare”, se poate spune ca e infatisata in acest drum diferenta dintre “summit” si “sommet”.
In Romania, pe exclusivistul culoar unic, accesibil muribunzilor cu derogari extraordinare, sistemul de securitate colectiv isi arata dintii felini, simplificat pentru a acoperi nevoi de casta. Un om moare intre simulari, intre fluidizari si deplasari de pensii; premierul tace malc, doar era in trecere, iar presedintele arata ca ar fi putut conduce cu brio chiar el autoturismul Audi care nu avea cum sa se impiedice de o tanara studenta pe 29 martie 2008, pe soseaua Kiseleff. Tacem pentru ca summitul NATO, desi ne costa pe fiecare 700 euro, slujeste idealuri mai nobile si mai inalte, credem ca ne slujeste pe fiecare in parte. Cu mentalitate de nomenclaturisti si cu cetateni care profita de context pentru a se insinua in context (e ca si cum te-ar chema in anii ’70 Ceausescu si te strecori la alimentara cu cutremurul pe care-l starneste acest nume), puteam la fel de bine sa gazduim in aceste zile o adunare a Pactului de la Varsovia.
Culmea aici e ca tot strainii isi cer scuze. Ai nostri se gandesc la trafic si scuza orice gandindu-se la rezultate. Oare cand o sa aiba si Romania lor accident de avion ca sa cada langa Romania noastra, a accidentului de caruta?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu