Se poate ca ieri să fi murit un politician, născându-se un Președinte. De aceeși factură cu cel pe care îl avem. Mai proaspăt și mai încercănat.
Gândeam ieri că epoca lui Sorin Oprescu în politică e pe cale să se sfârșească la fel de prost precum cea a unui Petre Roman. La fel ca și în cazul rapper-ului Sișu, în cazul căruia nu contează faptul că e drogat, ci că e doar prost (fiind prins de trei ori făcând același lucru, fără să-și imagineze că ar putea fi mai discret), la „Doctor” aveam același sentiment: când te faci de râs, pe mâna ta, nu mai poți să fii decât caricatură.
Greșeam ieri, prin omisiune. Dacă „dragă Stolo” a dus la o victorie electorală imediată (președinția), „NU”-l pentru Sorin Oprescu s-ar putea să fie prima cărămidă pentru o construcție prezidențială viitoare. Căutăm , ca popor, salvatorii, eroii și scenariile elucubrante; cum viața mai bună nu apare, atunci ne place să slăvim potențiale și adulăm politicieni care se auto-victimizează și care rămân paradoxal bărbați, cum bine zicea cineva.
Greșeam ieri, căci nu vedeam unde putea să iasă Oprescu din politică. Nu sesizam că aceeași diferențiere de un „sistem ticăloșit”, de această dată într-o manieră mult mai radicală (din postura formală de independent), e rețeta către inima unui popor care se uită în ochii politicienilor și îi roagă să îl mintă frumos.
Nu mai are azi nicio importanță demagogia din discursul de ieri al lui Sorin Oprescu. Nici dacă el va reuși să candideze la Primăria Capitalei, nici dacă se va întoarce în PSD. El condamnă politicul, disociindu-se convingător ca Făt-Frumos al poporului.
Un nou martir, într-o biserică în care sfinții caută să se omoare între ei, cu bisturie sau cu parâme, după posibilități.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu