Încă o eroare a PDL – contestarea bugetului la CCR

Ca să arate că partidul său încă respiră, Blaga a ieșit public, anuntând că bugetul de stat pe 2013 a fost adoptat fără cvorum și că PDL a atacat legea la Curtea Constiuțională.

După ce contemplăm vitejia lui Blaga, stăm puțin și cugetăm.

Tot cugetând, ne aducem aminte de circul cu legea pensiilor din 2010. Cel care a făcut-o pe Anastase „idolul” pensionarilor din România și i-a pus cruce unei cariere care altfel nu se anunța spectaculoasă. Opoziția de atunci a contestat lipsa de cvorum la CCR și s-a trezit cu un răspuns negativ. Pe scurt, CCR spunea că nu poate controla aplicarea regulamentelor Camerelor.

Câteva citate relevante din motivarea deciziei:
• „Analiza Curţii este una în drept, fără a viza aspecte de fapt ale procedurii parlamentare. Mai mult, Curtea a arătat că nu este de competenţa instanţei constituţionale să controleze modalitatea în care sunt puse în aplicare regulamentele celor două Camere ale Parlamentului în procesul legislativ.”
• „Curtea reţine că, în accepţiunea art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, nu este competentă să controleze fapte materializate în acţiuni sau inacţiuni, ci numai conformitatea extrinsecă şi intrinsecă a actului normativ adoptat cu Constituţia”.
• „Astfel, Curtea constată că adoptarea legii, ca parte a procesului legislativ, vizează votul final exercitat de către Parlament asupra ansamblului legii. În acest sens se pronunţa atât doctrina juridică din România, cât şi cea străină”.

Soarta sesizării PDL, pe care CCR o va judeca pe 20 februarie, este clară. Blaga a vrut să arate că PDL-ul său există, dar, în fapt, a ridicat niște mingi la fileu USL.

Ce-aș face eu dacă aș fi USL-ist și ar trebui să răspund la atacul PDL:
• aș aduce aminte despre furtul de la legea pensiilor din 2010 și de atacul PDL la adresa pensionarilor.
• aș vorbi despre decizia CCR de mai sus.
• aș plusa spunând că PDL, după ce s-a chinuit să taie salariile și pensiile în 2010, acum vrea să împiedice creșterea salariilor și a pensiilor propusă de USL prin buget.
• m-aș mai referi la sutele de mii de fermieri care încă își așteaptă subvențiile și care nu le pot primi pentru că bugetul nu e aprobat (aici e mai problematic, pentru că dezvăluie artificiile bugetare ale USL). Sau la sutele de comunități care așteaptă banii de investiții pentru apă, canal, drumuri. Toate pentru că PDL ține, fără argumente, bugetul în loc.

Concluzia e că, decât să acționeze așa, PDL mai bine tăcea.

În plus, o întrebare: consultanții politici ai PDL sunt plătiți de USL?

Credit poză aici

Descentralizarea prezidențiabililor

În contextul regionalizării, Crin Antonescu vorbește despre riscul unui federalism tacit. Liderul liberal o spune cu subiect și predicat: există pericolul să ne trezim cu opt președinți de mini-republici.

Există vreo amenințare pe care Antonescu, marele favorit al prezidențialelor de anul viitor, o poate simți din partea celor care vor ajunge să conducă regiunile?

Înainte de a lărgi cadrul discuției, aș adăuga aici două dintre observațiile lui Barbu Mateescu:
1. Cu fiecare scrutin prezidenţial devine din ce în ce mai greu să prognozezi rezultatele alegerilor pe baza sondajelor efectuate cu doi ani înainte de alegerile propriu-zise.
2. Cine este în pole-position cu doi ani înainte de alegeri pierde procente, voturi potenţiale, încrederea multor votanţi şi - cu excepţia lui Basescu în 2009 - pierde şi alegerile.

Regionalizarea aduce cu sine și o reconfigurare a pieței prezidențiabililor. Bineînțeles, foarte mult depinde de modul în care vor fi aleși conducătorii de regiuni (direct sau indirect). Bineînțeles, efecte consistente ale reconfigurării sunt puțin probabile în 2014 (va fi doar un an între apariția regiunilor și alegerile prezidențiale). Dar nu avem cum să nu gândim la o posibilă descentralizare a prezidențiabililor adusă de regionalizare.

Istoria recentă a alegerilor prezidențiale din România stă sub semnul teoriei centrului imaculat. Demonizarea mediatică susținută de „politicienii de la centru” face necomestibilă ideea unui baron local drept candidat viabil pentru președinție. Cursa pentru Cotroceni este o cursă de imagine, în care Feții-Frumoși de la centru (y compris Primarul Bucureștiului) se înfruntă între ei. Piața politică a prezidențiabililor este una extrem de redusă, populată la vârf de președinți de partide, de tehnocrați măreți și de foști sau actuali prim-miniștri.

Regionalizarea ar putea, cu precădere la următorul ciclu de prezidențiale, să aducă pe piața acestor alegeri și unul-două nume din zona Președinților de regiune. Puterea financiară și simbolică pe care aceștia o vor avea, capacitatea de a concura cu Guvernul, faptul să vor fi în stare să arate că lucrurile se întâmplă, toate acestea pot genera un efect de prezidențializare. Cum vor fi doar opt voievozi (în comparație cu cei 41 de baroni locali actuali – observați, vă rog, și distincțiile semantice pe care media începe să le facă!), atenția asupra lor va fi una importantă, în măsură să le crească notoritatea și cota de încredere dincolo de terenul lor rezervat de vânătoare.

Adăugați la aceste evoluții și factorul unor alegeri interne generalizate la nivelul partidelor pentru desemnarea candidatului la președinție!

S-ar putea ca Antonescu să gândească pe termen lung, la securizarea unui ipotetic al doilea mandat. Sau ar putea gândi în spiritul echipei de „centriști”. Dar, așa cum arată și observațiile lui Mateescu, cine știe de unde ar putea sări iepurele în 2014?

P.S. Va fi o foarte interesantă bătălie mediatică legat de conturul simbolic al președintelui de regiune.

Credit poză aici