Prins intr-o Revolutie care nu ma priveste

Aveam 4 ani in decembrie 1989. Nu intelegeam prea mare lucru din ce se intampla in tara in acele ceasuri.

Nu sunt istoric. Nu ma intereseaza astazi sa aflu cu precizie ce s-a intamplat. Nu vreau reconstituiri la minut, savante sau tabloide, ale destinului unor oameni care, mai mult sau mai putin contingent, au avut legatura cu Revolutia. Am ideile mele, simple, neatinse, despre ce a fost. Nu le comentez insa cu nimeni, caci nu ma ajuta in niciun fel.

Sunt satul ca de atatia ani ne purtam crucea, facand din ultimele zile ale anului momente in care, ca nicaieri in lume, ura apare cu atata intensitate in mass-media. Apar revolutionari care urla, se cearta intre ei, in functie de simpatiile politice. Darama mituri si apar drept vanatori de recompense. Am vrut libertate pentru a fi noi cei privilegiati, par a spune urletele lor care te incarca cu jena ca la noi nici macar democratia nu o pot aduce niste oameni onorabili.

Dreptul la libertate e sfant intr-o democratie. Asimilarea lui presupune insa decenta. O singura stire zilnic la TV ar fi suficienta in locul inflatiei de opinisti si reluari care ne fac sa nu mai intelegem nimic, sa scapam inca o data momentele cruciale printre degetele neintelegerilor noastre.

Mi-e de-ajuns cu traitul in trecut. E suficient ca la 20 ani de la revolutie mascam lipsa unei idei despre cum am putea trai mai bine prin etichetarea unora drept „comunisti” si a altora „anticomunisti”. Daca ne vom intoarce mereu la Ion Iliescu nici macar moartea lui nu va avea valoarea izbavitoare pe care, in lipsa mintii limpezi, o intuim.

Revolutia nu are in niciun fel legatura cu mine, cel de acum. Nu imi apartine, e straina de viata mea. E parte a oamenilor care au trait pentru ea, murind, sau a celor care refuza sa creada ca s-a terminat. Pentru toate aceste motive, prefer ignoranta americanului prins in treburile Craciunului decat glasul celor care ne tot aduc aminte ca ne-am ucis conducatorul de ziua nasterii Domnului.

Lenin sau genetica politica basesciana

Traian Basescu este numele sub care sta al doilea deceniu al politicii romanesti post-ceausiste. Urmasul lui Ion Iliescu.

Traian Basescu nu are nevoie de liberali decat din pozitia de trofeu. Majoritatea care sa guverneze e gata.

Cand are totul, toti se intreaba ce va construi Basescu in cel de-al doilea mandat. Prezumtia de ziditor ii e acordata in mod logic: nu mai are ce distruge. Unii vorbesc de revenirea la iliescianismul tarziu, altii se gandesc la reconciliere. Totul sub zodia „Guvernului competent”.

Primele semnale ale celui de-al doilea mandat arata insa cu totul altceva. Basescu, intr-adevar, construieste. Construieste insa un spatiu politic din care sa-l extraga pe cel care, ascultator, ii va lua locul in 2014. Pentru ca nasterea politica a noului prezidentiabil portocaliu sa fie cat mai lipsita de chinuri, e nevoie ca la social-democrati si la liberali temeliile ultimilor 5 ani sa fie daramate de puciuri interne.

Basescu pare a trai cu Lenin ca model de comportament politic. Dupa ce si-a asigurat majoritate parlamentara, acum alimenteaza gruparile disidente din PSD si PNL, formate din aliati de conjunctura.

Desi utilizeaza metode diferite, Basescu ii trateaza similar pe Nastase si pe Geoana. Pe Nastase l-a emasculat politic dupa 2005, rapind PSD avantajul de a avea un prezidentiabil clar conturat si credibil. Dosare de coruptie, debarcarea din fruntea partidului cu ajutorul aripii reformatoare clujene – reteta stiuta. Pentru Geoana va conduce o operatiune dupa acelasi tipar. Bazandu-se pe greselile actualului presedinte al PSD, ii va alimenta din nou pe clujeni, va atentiona baronii ca justitia nu doarme cand ei huzuresc prin judete, va urmari, prin toata gama de actiuni posibile (filmuletul e un exemplu), sa distruga si bruma de credibilitate a lui Geoana (pe care, vrand-nevrand, l-au votat 5,2 milioane de romani). Obiectivul – teren pustiit in PSD pentru 2014 si deruta mare in 2012 la alegerile locale si parlamentare.

La liberali, gandul guvernarii nu are cum sa nu produca vise umede. Mai ales ca e vorba de un partid renumit pentru eterogenitatea sa. Bresa a fost creata. Frustarile celui debarcat nedrept in 2009 sunt numai bune pentru a da glas si expresie publica unui sentiment care le face cu ochiul celor din teritoriu, liberali cu o perceptie asupra relatiei stat-partid la fel de non-ideologica ca a democrat-liberalilor sau a social-democratilor. „Europeanul cu papion” Tariceanu e util, atat timp cat e controlat de grupuri de interese evaluate drept legitime de catre depozitarul puterii. Sicanele fostului premier la adresa lui Antonescu si lupta de convingere in subteranele partidului sunt menite sa-l extraga, prin creare unui context de tip „sau-sau”, pe actualul lider liberal de pe culoarul pe care l-a construit abil pentru prezidentialele din 2014.

Sa contemplam, asadar, primele miscari ale geneticianului politic Traian Basescu. Intr-un spatiu politic pe care il doreste aseptic (etapa I), urmareste combinarea si recombinarea moleculelor, genelor si cromozomilor portocalii (etapa a II-a). Daca ii iese primul pas, atunci dinastia politica devine realitate: Basescu nu e genul de politician care sa candideze singur si sa iasa pe locul al II-lea.

Crin Antonescu – cel mai bun consultant politic din Romania

Initial, ideea am vazut-o aici. Pe 24 noiembrie, Crin Antonescu spunea: „Nu i-as recomanda lui Mircea Geoana să accepte sustinerea lui Vadim Tudor pentru că i-ar demobiliza pe ceilalti”. Antonescu iesise deschis la bataie cu Basescu. Nu voia parca sa-l lase pe Geoana sa faca vreo declaratie asemanatoare cu cea din 2004 care i-a adus celebrul apelativ din partea lui Ion Iliescu. De altfel, noua coalitie PSD-PNL a lucrat foarte curat in aceasta saptamana: liberalii s-au aliat cu maghiarii, iar social-democratii au negociat cu Vadim, impunandu-le strategia „anti” (injuri pe cine nu votezi). In esenta, e vorba de aplicarea principiului matematic al tranzitivitatii, totul in slujba Marii Coalitii „Anti”.

Aseara, Traian Basescu este surprins la „Realitatea Zilei” cu garda jos. Filmuletul de la Ploiesti din 2004 il pulverizeaza iar raspunsul e pe cat de anemic, pe atat de neconvingator. Imediat, Crin Antonescu e in direct la TV de 3 ori : „Stirea Zilei” (A3), „Ora de foc” (RTV) si „Sinteza Zilei” (A3). Peste tot, aceeasi replica: Basescu trebuia sa spuna ca nu a lovit niciodata un copil. Dupa 3 ore de deliberari cu stafful de campanie, Presedintele preia linia de raspuns. "Niciodată în viaţa mea nu am lovit, nu am bătut un copil". In opinia mea, a sunat la fel de fals precum declaratia lui Clinton in cazul Lewinski.

In general, dincolo de abilitatile profesionale, diferenta dintre marii consultantii politici si restul se este urmatoarea: primii sunt intotdeauna ascultati si luati in seama de politicienii pe care ii consiliaza. In trei zile, ceea ce a spus Crin Antonescu a fost ascultat si pus in practica de cei mai importanti doi oameni politici ai momentului, finalistii cursei prezidentiale, Basescu si Geoana. E o performanta cu care, probabil, niciun consultant politic din Romania nu se poate mandri.

Ganduri la cald dupa alegerile de azi

- Electoratul lui Traian Basescu este electoratul PD-L. Efortul de containment al PSD si PNL, de care vorbeam la un moment dat, a reusit. Abia foarte tarziu, in campania electorala, Basescu a inceput sa contracareze strategia coalitiei „anti”. Dovada e prestatia presedintelui la cele doua dezbateri, cand a incasat, a inghitit in gol si a ripostat firav. Ideea liderului conflictual trebuia anihilata.

- Geoana a ratat momentul de a decola spre Cotroceni. Discursul lui din aceasta seara a fost unul extrem de neinspirat si prost jucat, contrastand cu prestatia liniara de vineri de la dezbatere. Este poate dezamagirea unui rezultat pe care il spera mult mai apropiat; se gandea poate chiar la o supriza. In final, probabil, diferenta va fi undeva la patru puncte procentuale in favoarea lui Basescu. „Analistul” Basescu de ieri, care vedea o diferenta de aproximativ 10 procente, pare un tonomat de acelasi calibru cu cele de la Sinteza Zilei.

- Referendumul e o gura de oxigen nesperata pentru Basescu. Mai mult insa, rezultatul dovedeste esecul PSD de a avea un raspuns coerent asupra temei. Daca oamenii din teritoriu primeau sarcina de a nu vota, atunci referendumul nu trecea. Un mic efort si cei 50,16 nu ar fi existat.

- Crin Antonescu a reusit ceva ce putin credeau realizabil: desteptarea tinerilor. Am stat trei ore si jumatate la coada, la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti, si am putut observa cum 70% din cei de acolo il sustineau pe Crin. Era o atitudine pe care nu am mai vazut-o din 2004.

- Sorin Oprescu a demonstrat ca uneori trebuie sa iti vezi lungul nasului. La cati bani a bagat in aceasta campanie, nu stiu pe unde va scoate camasa. Bugetul Capitalei in urmatorii trei ani va fi marcat de aceasta lupta electorala – o piatra de moara pentru viitoarea realegere. A mai pierit si mitul Cozmanca, a carui retragere din stafful de campanie al Doctorului cu doua zile inainte de sfarsitul campaniei a trecut neobservata si nemediatizata.

- Vadim isi joaca in continuare rolul de bufon (nu putea sa isi lase electoratul nedistrat), dar a lasat clar sa se inteleaga ca e dispus sa negocieze cu oricine. Chiar cu Basescu, cel pe care l-a injurat cu spor in toata campania.

- Gigi Becali si-a incheiat partitura dictata de Hrebenciuc, a trecut neobservat in campanie (spune ca a cheltuit doar 8.000 euro) si doreste sa se inhame – el spune ca foarte hotarat – la finalizarea demolarii politice a lui Basescu.

- Efortul UDMR de reinnoire, prin Hunor Kelemen, nu a prea prins la electoratul maghiar, care a stat acasa. Nu conteaza totusi, maghiarii spun transparent ca de maine incep negocierile. Vor la guvernare, o spun deschis si e loc de discutii cu toata lumea.

- A fost o zi a inflatiei de exit-poll-uri. Interesanta a fost manipularea liberala, care a dat pe piata, prin sms si in online, scoruri „aranjate” ale sondajelor. O manipulare pentru ca Antonescu sa poata prelua cu succes discursul anti-moguli si fraudare de la Basescu si Vadim.

Concluzia: o zi la fel de amestecata ca si cele pe care le-am trait la ultimele doua randuri de alegeri. Poate imi sunt mai clare gandurile la rece.

Dictatorul Basescu. Fiti mai creativi, baieti!

L-am auzit aseara pe profesorul Teodorescu la emisiunea lui Radu Tudor de la Antena 3 vorbind despre pericolul pentru democratie pe care il reprezinta Basescu. E un discurs tot mai prezent in expozeurile militantiste ale „tonomatelor”, preluat intens si de politicieni. Sper sa dispara cat mai rapid si sa nu il mai aud in turul al doilea.

Un scurt exercitiu de argumentare, dupa modelul lui Valentin Stan:

Băsescu a scăpat porumbelul: „Avem prea multă democraţie!” S-a corectat imediat: „...ăăă, prea multă birocraţie!” - Gandul, 16 noiembrie 2009

„Traian Băsescu: Mie mi-e foarte greu să conduc o structură în mod democratic, eu pot să conduc structuri administrative.” - RADOR - RRA - DEUTSCHE WELLE, 23 Februarie 2004 (o declaratie pe care adeptii teoriei ar fi putut-o gasi foarte usor, dar pe care nu am auzit-o pana acum reluata in mass-media).

In consecinta, domnule Gadea, Basescu este antidemocratic. Un dictator, un tiran adevarat. Urmasul in viata al lui Ceausescu, dupa cum spune si domnul Ion Iliescu.

Foloseste in vreun fel, dincolo de acoperirea spatiului de emisie, aceasta strategie taberei anti-Basescu?

Inainte de a da un raspuns, vreau sa evoc un aspect interesant. Intr-un sondaj din aceasta toamna, nedat publicitatii si facut pe cateva mii de subiecti, la intrebarea „care a fost cel mai bun Presedinte al Romaniei”, un sfert dintre romani l-au preferat pe Ceausescu, urmat de Basescu si Iliescu. Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost al patrulea, avand dublu fata de primul presedinte cu adevarat democratic al Romaniei, Emil Constantinescu.

Desi s-au obisnuit cu beneficiile marunte ale democratiei, romanii prefera aceeasi atitudine paternalista. Intr-o perioada in care tot mai multi simt criza economica sau o percep ca pe o amenintare importanta, nevoia de protectie din partea statului se manifesta pregnant. Tatucul e mai prezent ca niciodata.

A-l asemana pe Traian Basescu cu un dictator si cu Ceausescu e o miscare care, pana la urma, i-ar putea folosi actualului presedinte. Dupa ce ii alaturi condamnarea comunismului si transferul de dosare ale Securitatii catre CNSAS, alaturi de sustinerea unor intelectuali anti-comunisti (declarati asa, e drept, dupa Revolutie), latura profund intunecata, stalinista, din portretul „dictatorului” Basescu dispare. Ramane imaginea parinteasca, impaciutoare, a celui care vegheaza peste popor pentru ca acestuia sa-i fie bine.

Solutiile facile sunt o realitate curenta in strategiile mediatice si politice din Romania. Demonizarile par eficiente prin simpla lor punere in practica. De cele mai multe ori apare insa inadecvarea. In forul lui cel mai intim, OTV-ist, poporul gandeste altfel. Etichete construite imagologic in zeci de ani in Occident cad la primul vant intr-o tara a opozitiilor de tip hegelian. E poate de neinteles, de neacceptat. In goana dupa voturi insa, ce gandeste poporul ar trebui privit cu mai multa atentie. Nu de alta, dar sunt atatea alte argumente care ii pot veni de hac lui Basescu!