Stop-cadru: șantajul „păcii sociale” sau perpetuarea ineficienței sistemice

Mă uit cu uimire la negocierile din educație privind noul contract colectiv de muncă. Am tot mai mult impresia că sindicatele din învățământ funcționează asemănător cartelurilor și sunt doar pavăză pentru ineficiența sistemului educațional.

Bineînțeles, incompetența profesorilor se combină toxic cu prostia ministrului. Cei 50% mărire sunt simbolul suprem al „fii atent la ce îți dorești, căci s-ar putea îndeplini”. În aceste condiții, responsabilitatea apare drept un concept abstract, refugiat uneori demagogic prin discursurile unor politicieni.

În educație intră de ani buni bani mulți. Din ei apar toalete realizate la țară cu 4 miliarde, filme porno realizate prin clase și profesori căpșunari part-time. De calitate în educație vorbesc ziarele sau se plâng angajatorii; sindicatele vor doar protecție socială.

Aștept momentul în care guvernarea își va asuma cu fermitatea combaterea crizei prin fermitate. Aștept ca Boc să nu vorbească despre responsabilitate doar pentru că așa îi spun celebrii consilieri de la Cluj. „Nu sunt bani pentru ineficiență și incompetență. Salariile se măresc doar după stabilirea indicatorilor de performanță în educație și după auditul întregului sistem de învățământ. Sindicatele trebuie să aibă decența de a contribui la profesionalizarea meseriei de dascăl; ajunge cu funcționarea lor doar ca grupuri de presiune.” Sunt cuvinte care ar stârni pe fața multora un zâmbet de plăcută surprindere.

Soluția nu e apriori nepopulară. În fond, poziția PNL față de salariile profesorilor a fost confirmată de votul din 30 noiembrie.

Impopotonarea unui partid care va muri. Partidul Dan Voiculescu

Presa s-a grabit, dupa difuzarea discursului lui Dan Voiculescu de la reuniunea alesilor locali PC, sa vorbeasca despre sfarsitul Aliantei PSD+PC. Este vorba, intr-adevar, de un sfarsit. Doar ca subiectul e PC, care isi va varsa, pana in iulie, „competenta” clamata de Voiculescu in PSD. Iata si de ce.

Situatia PC in contextul politic autohton nu e o enigma pentru nimeni. Nu e nici mister, nici prostie in atitudinea PSD fata de umanisti (reconvertiti ulterior in umanisti) de-a lungul multilor ani in care social-democratii au functionat ca remorca electorala pentru partidul-televizor.

Astazi insa contextul este altul. PSD e la guvernare, PC are 5 parlamentari. Atitudinea social-democratilor e mult mai prudenta decat cea din perioada 2000-2004, cand relatia cu PC era ultima lor grija. Apele tulburi ale actualei guvernarii ii fac pe social-democrati sa doreasca macar un dram de stabilitate: santajul constant al lui Voiculescu e dezavuat de liderii social-democrati, care pare ca au prins gustul „solutiilor finale”.

Curajul si declaratiile lui Voiculescu sunt astfel doar expresia incuviintarii care i se da personajului de a muri demn. Nu trebuie, asadar, analizat tonul declaratiilor sale, ci sensul lor. PSD i-a dat lui Voiculescu ultimatum: fuziunea prin absorbtie (altfel spus, gata cu santajul!) sau drum separat (insotit de intrarea PC intr-o opozitie – cu si mai putina putere si influenta decat acum - atat fata de PSD, cat si fata de PDL, dar si fata de justitiarii portocalii). Varianta unui PC care decide sa-si asume candidatura pe lista proprie la alegerile europarlamentare si care trece de pragul electoral are tot atata credibilitate precum visele prezidentiale ale lui Vadim. Sensul vorbelor lui Voiculescu apare clar, cu detalii: pana in iulie, PC fuzioneaza cu PSD, probabil in aplauzelor unor partide reunite, care desemneaza in aplauze candidatul pentru Cotroceni.

Tema de campanie a lui Basescu pentru Cotroceni 2009 - III

Coordonatele temelor. Din analiza acestor teme, se vede caracterul lor secundar. Ele par a avea o capcitate de polarizare si mobilizare redusa, unele inca teme latente in opinia publica.

Caracterul personajului Traian Basescu. Asa cum s-a vazut in toata activitatea sa politica, Basescu abordeaza si e favorizat de pozitionarea anti-sistem. E atitudinea care l-a facut cu adevarat om politic in timpul guvernarii Ciorbea, e abordarea care l-a reconfirmat ca primar al Capitalei in 2004 si e modalitatea prin care a ajuns presedinte al Romaniei.

Caracterul situatiei prezente. In acest moment, situatia lui Basescu nu e atat de simpla ca in 2004, de exemplu. Astfel:

-In acest moment, PDL este la guvernare. Cu un guvern pe care l-a girat si de care e profund legat (asa cum arata si sondajele). Basescu nu se poate dezice niciodata total de activitatea guveramentala.

-Basescu nu are niciun avantaj in a scoate PSD de la guvernare pana la alegerile prezidentiale. Un asemenea gest ar insemna vulnerabilitatea asumarii tuturor efectelor guvernarii si oferirea pentru social-democrati a unui prilej de mobilizare si de construire a unui candidat pentru Cotroceni, poate chiar prin alianta cu PNL.

-Basescu nu se poate razboi cu partidele. Cu PDL (infrastructura de campanie) si PSD (adormirea adversarului), motivul e simplu. PNL e o miza prea mica, care prin prea multa atentia risca sa fie ridicat la nivel de adversar.

Oportunitati tactice pentru Basescu. Tinand cont de realitatea prezentata, Basescu, pentru realegerea ca Presedinte, are nevoie de:

-Construirea unei teme puternice si mobilizatorare (in lipsa unei astfel de teme in acest moment in opinia publica – teme secundare, latente sau deja utilizate ), care sa-i permita situarea de partea majoritatii, impotriva sistemului.

-Utilizarea guvernului Boc pentru a impune nu atat tema, cat pozitiile sale capabile sa contureze majoritatea de care are nevoie. In ultima parte a campaniei, Guvernul portocaliu va fi un sprijin de nadejde in sicanarea PSD si a ministrilor sai.

Tema posibila a lui Basescu pentru Cotroceni 2009:

In conditiile prezentate, tema lui Basescu de campanie electorala va fi lupta impotriva institutiilor care nu functioneaza pentru cetateni (educatie, sanatate, justitie, protectie sociala, agricultura). Evitand pozitionarea impotriva sistemului politic, Basescu va imbratisa o tema capabila de crearea unei largi majoritati, o tema legata insa de ministerele PSD, care va favoriza o critica indirecta puternica (cu precadere din septembrie cand luna de miere a guvernarii se va fi termiant si in opinia cetatenilor).

Tema de campanie a lui Basescu pentru Cotroceni 2009 - II

Temele de pe agenda publica din 2009. Cred ca e prea tarziu pentru teme aduse in prim-plan pe scenariul revolutiilor portocalii. Aceasta nu inseamna insa ca modelul poate fi schematizat si adaptat. Inainte de pune concluzia asupra temei lui Basescu pentru Cotroceni, trebuie inventariate cele vehiculate acum, cu efect insa secundar la nivelul opiniei publice.

Tema reformei Constitutiei. Adusa in prim-plan de derapajele Guvern – Presedinte din ultimii patru ani, problema modificarii Constitutiei a demarat in tromba, odata cu Raportul Comisiei Prezidentiale. Elementul central, propovaduit de Basescu, al modificarii tine de regimul politic (regim semi-prezidential accentuat – regim parlamentar). Prin tot felul de dezbateri in care consilierii prezidentiali se lupta cu tarie pentru stapan, Basescu isi plaseaza ancore de comunicare pentru momentul ulterior alegerilor europarlamentare (pana atunci se pare ca nicio tema nu o va depasi pe insemnatate pe cea referitoare la criza economica).

Tema regimului politic e cel mai usor de exploatat de Basescu. Sebastian Lazaroiu, consilier prezidential, expune temele bine facute: 55% din romani vor modificarea Constitutiei si 90% vor presedinte ales direct, conform unui sondaj CSOP din ianuarie 2009. Explicand situatia partinitor, cu un presedinte-solutie universala si un Parlament ineficient si pavaza pentru infractori (asemanator CGMB din 2004), tactica e usor de intuit. Totusi, riscul pentru Basescu e unul destul de mare, pe doua directii: construirea imaginii unui dictator (bun prilej de speculat pentru adversari) si atitudinea rezervata, necombativa a celorlaltor partide (indeosebi a PSD, care-l incorseteaza si pe Basescu in Parteneriatul pentru Romania).

In ultima saptamana, o alta sub-tema apare: cea a statului unitar si national. Atitudinea fata de maghiari tradeaza impulsul de a mobiliza prin crearea altor tipuri de clivaje: mobilizarea romanilor din Ardeal (dar si a electoratului PRM si PNG), dar si, in subsidiar, ciupirea unui segment din electoratul UDMR (desi atitudinea fata de UDMR e una pe termen lung, dictata de emotii personale, tocmai de destructurare a acestui partid).

Tema crizei economice. Perimetrul de actiune al presedintelui pe aceasta tema e destul de scazut. Pozitionarile sale din campania electorala pentru alegerile generale, cu deplasari prin tara si conferinte de presa care nu se mai terminau, au aratat lipsa de competenta si de impetuozitate a personajul. Caracterul tehnic al problemei il depaseste cu mult, pentru a o considera centrala. De aceea, Basescua abordeaza tema superficial, mai mult ca o obligatie a consecventei. Tema critica, ea e plasata Guvernului, pentru intretinere si, eventual, pentru preluare a efectelor negative.

Tema sigurantei cetateanului. Ultimele evenimente din Romania au adus in prim-plan tema. Brasov, Ciorogarla, Cluj, alaturi de alte evenimente din tara intens prezentate de media, fac obiectul unei puternice dezbateri asupra capacitatii statului de a-si proteja cetatenii. Basescu, cu trompeta Boc, aruunca sageti catre structurile de ordine si testeaza primele gesturi de apropriere a subiectului. Ceremoniile de la MAI ni-l prezinta pe presedinte insinuandu-se in tablou. De altfel, in Ministerul Administratiei si Internelor, raportul temelor e schimbat fundamental fata de decembrie 2008: internele sunt azi mult mai mediatizate decat reforma administratiei.

Tema justitiei. Acum, situatia in justitie difera fundamental de momentul 2004: Basescu controleaza prin Morar DNA, Ministerul Justitiei e considerat portocaliu prin mentinerea lui Predoiu (liberal de vreme buna, dar agreat de la inceput de Basescu), PD-L este la guvernare iar avanpostul Nastase pare a disparea, cu ocazia votului din Parlament (favorizat de decizia fostului premier). Sarcina lui Basescu referitoare la aceasta tema e acum mult mai grea: daca inainte lupta cu un sistem in care lipsea cadrul pentru condamnarea coruptilor, acum e mult mai greu sa transpui in politica lupta cu rezultatele unui siste plin de constrangeri si de proceduri. In ansamblul ei, totusi, tema pare secunda si trecuta, ca o supa reincalzita.

Tema de campanie a lui Basescu pentru Cotroceni 2009 - I

Analizand ceea ce s-a intamplat in 2008, cred ca e de mare interes identitificarea, tinand cont de contextul actual, a temei cu care Basescu ar putea castiga alegerile prezidentiale. Un astfel de demers investigativ trebuie sa aiba doua coordonate: trasarea cadrului politic si electoral actual (din punct de vedere al raportarii la electorat si la partidele politice) si analiza temelor de pe agenda publica (in primul rand, din punct de vedere al potentialului lor). Ceea ce urmeaza e atat incercarea de a imaginea un scenariu de succes pentru Basescu in 2009, cat si interpretarea evolutiilor politice din ultimele luni.

In adoptarea unei teme centrale de campanie, modelul pentru Romania prezidentiala din 2009 ar trebui sa fie modelul american din 2008. In SUA, Barack Obama, inaintea aparitiei pregnante a temei crizei economice (asociate guvernarii republicane), a reusit sa acopere toate temele de pe agenda publica, eliminand orice risc in relatia cu adversarul.

Modelul devine chiar necesar pentru Basescu in 2009. S-a vazut cum in 2008, in lipsa unei teme centrale de campanie, participarea la alegerile parlamentare a fost extrem de redusa. Cu teme precum marirea salariilor profesorilor (primele doua saptamani din noiembrie) si cu teme crizei economice, superficial abordata (in ultimele doua saptamani), politicienii locali nu au reusit sa arate electoratului miza votului, tinandu-i intr-o stare de imobilism civic. Lipsa unei teme importante e una din justificarile lipsei de participare. In contextul atomizarii uninominale, tema de campanie era cu atat mai importanta, ca factor de a integra campania partidelor la nivel national.

Tinand cont de actuala cota de incredere si de lipsa unui contracandidat declarat, in 2009, pentru Basescu, miza este victoria din primul tur (care i-ar legitima o abordare de „tatuc” in relatie cu orice actiuni politice viitoare). Astfel, marinarul va incearca sa isi securizeze functia, cautand sa echivaleze, prin mobilizare, proportia celor care i se declara fideli in sondaje cu cei care vor merge la vot.

In aceste conditii, diferite de cele din 2004 (cand coruptia a reusit sa polarizeze societatea romaneasca), solutia pentru Basescu este construirea unei teme de campanie importante, capabile sa mobilizeze si sa scindeze electoratul intr-o majoritate confortabila. Impunand o tema, Basescu va avea inteligenta tactica, ca de fiecare data, sa aiba controlul situatiei si sa se pozitioneze cu majoritatea, ca de fiecare data (sa ne gandim putin la tema cainilor vagabonzi cand, desi mass-media il blama, Basescu era sustinut de 75% din bucuresteni).

In actualul moment socio-politic, Romania nu are o tema centrala pe agenda publica. Avand avantajul si povara de a fi singurul candidat, Basescu trebuie sa impuna o tema, construind-o sau preluand-o din cele latente. Toate miscarile lui Basescu din 2009 sunt incercari in acest sens, cautand sa preia lucruri care sa ii faca sarcina mai usoara.