O justiție înfricoșată sau politicieni morți de frică?

„PSD nu se disociază de Adrian Năstase. Este un simbol al partidului. PSD crede în nevinovăţia acestui om şi este alături de familie. Adrian Năstase mai are un cuvânt de spus în politică. Era Adrian Năstase nu s-a încheiat.”

Liviu Dragnea, Secretar General al PSD

Acum, dați-mi voie să traduc și să analizez.

„Primul prim-ministru din istoria recentă a României condamnat la închisoare cu executare pentru corupție este un simbol al PSD”.

Nu, nu e prostie, oricât ați încerca să-mi dovediți contrariul. E un calcul rece.

Localalele au arătat că opoziție politică nu există. Consumându-și luna de miere după locale, useliștii de bine văd în justiție singura amenințare. Nu plâng de mila lui Năstase, cel care în 2004 îi luase la ochi. Năstase în sine nu contează pentru ei. Nu plâng nici măcar cu lacrimi de crocodili. Plâng însă gândindu-se la ce au făcut în ultimii ani, la ce ar putea să-i înfunde.

Simt că nu mai există limite, că nu mai există garanții supreme, că se pot trezi cazați la Rahova la fel repede precum la Rio. Simt că puterea lor se poate risipi imediat și reacționează.

Dragnea este purtătorul de cuvânt, cel care în fapt exprimă „poziția oficială” a celor care speră că vor mai tremura de frică doar până în noiembrie-decembrie.

Știu ce rezonanță are un astfel de mesaj în exterior, în ambasade și cancelarii. Nu le pasă sau se gândesc că va fi citit în cheie politică, fapte (condamnare în guvernare PSD) vs. vorbe (căinarea lui Năstase și asumarea lui de PSD). Contează mai puțin ce rezonanță are în țară, după victoria de la locale și după implozia PDL. Oricum, ultimele zile l-au umanizat într-atât pe Năstase, că e posibil ca PSD să încerce să călărească valul electoral. Acum, la cald.

Cel mai potrivit e să rămână uniți, să fie solidari. Să arate că nu se tem. E greu însă să nu li se citească frica pe față. Uitați-vă la declarațiile lui Frunzăverde, cele cu statul polițienesc, tot repetate.

Momentul Năstase e un moment al adevărului, dincolo de spectacolul suferinței umane. Vrem o justiție înfricoșată sau politicieni morți de frica unor afaceri insuficient acoperite? Eu prefer întotdeauna cea de-a doua variantă, dacă, odată cu frica, apare și responsabilitatea.

Credit poza aici.