vineri, 12 aprilie 2013

Sensul protestului la români. Studii de caz



Pentru că au participat la Revoluție, câteva zeci de mii de oameni vor pentru ei indemnizații, locuri de casă, scutiri de taxe și locuri de veci. Se fac 24 ani în decembrie de la Revoluție și ei tot vor. Ce mai contează libertatea pe care le-a dat-o Revoluția, ei tot au ceva de cerut pentru ei.

Mă arunc de la balconul Parlamentului și devin rapid erou media. Mă supăr apoi că nu sunt recompensat pentru protestul meu. Păi ce, eu am protestat degeaba, pentru alții? Cum, nu-mi dau și mie o indemnizație? Cum, nu mă fac și pe mine parlamentar? Atunci ies să strig la televiziunile celelalte nedreptatea care mi se face. În țara asta nu se respectă valorile, domne!

Greva foamei pentru 70 zile. Pentru soarta educației, pentru dascălii patriei, pentru 6% din PIB la educație. Aici țara a fost recunoscătoare – prezențe media peste prezențe media, un fotoliu de senator. Poziția ghiocelului și obraz gros cât ceafa lui Voicu Cătălin atunci când, la buget, Educația a luat puțin peste 3% din PIB. S-a văzut cu sacii în căruță, dovadă că răsturnatul căruței nu i-a rănit, ci doar i-a domesticit pe unii.

Acesta este sensul protestului în România. Dă-i dreacu pe ăi de ziceam că-i reprezint prin gestul meu, mie să-mi fie bine! Or găsi ei un prost căruia să-i pese.

România ar putea importa niște prostestari din Bulgaria. Acolo oamenii își dau foc. Așa s-ar speria puțin și lighioanele protestului de la noi. Ptiu, drace!

Cum să mai iasă românul corect în stradă când știe că ar putea fi asimilat cu revoluționarii, cu Sobaru sau cu Anghel? Strada cererilor explicite a fost confiscată în era ticăloșilor. Noroc că ne mai salvează un malaise de ianuarie.

Pentru sărăcia lucie, fără glas nu mai protestează nimeni.


Sursă imagine aici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...