Ceea ce e tot timpul fascinant la Traian Basescu, ceea ce creeaza de fiecare data polarizarea Basescu si restul lumii, e tocmai naturaletea personajului.
La o prima impresie, asemeni unui scriitor, sau unui cersetor (cum ar spune Dinica), succesul unui politician consta, la modul cel mai eficient si prozaic, in capacitatea sa de a spune povesti cat mai credibile pentru public. Numite, in virtutea unei practici politice care trebuie sa se individualizeze fabricandu-si concepte, idei si proiecte politice, povestile sunt realitatile mediului politic autohton. Jocul electoral e punctul culminant al credibilizarii, iar masurile politice ascund o cota importanta a sustinerii aceluiasi proces.
Si totusi, la un alt nivel se face diferenta: acolo nu se mai bat oameni politici cu temele facute acasa, de cine stie ce consultanti adusi de peste mari si tari pentru a mima autenticitatea. Excelenta politica, ca orice alt tip de excelenta, iese la iveala in momentul in care politicianul este pus fata in fata cu "contextul politic" si stie sa puncteze in favoarea sa, dand impresia naturaletii. Sau, ca lovitura de maestru, capodopera se creeaza cand politicianul creeaza nu doar contextul, nesesizat de ceilalti competitori, ci si impresia ca startul a fost acelasi pentru toti.
Plictisit de inabilitatea adversarilor politici de a-i ridica probleme sau mingi la fileu, Basescu si le ridica singur, ca inca o dovada a competitivitatii iesite din comun a personajului. Fara joc politic, primul om in stat e ca pestele pe uscat. In aceeasi logica se inscrie si participarea Presedintelui la cele doua lansari ale candidatilor PD si PSD la Parlamentul European.
Nesimtindu-se in niciun moment constrans de Constitutia al carei garant este si consecvent rolului de jucator pe care si l-a asumat cu atata mandrie, Basescu a participat, firesc, la lansarea candidatilor PD pentru Parlamenul European. Dovada a intutiei politice deosebite pe care o are, el a raspuns simplu si dezarmant cu privire la atitudinea sa, lasand loc insa la destule ironii: participa pentru ca a fost invitat.
Un astfel de tip de raspuns e paradigmatic pentru situatia personajului si a raportului sau cu restul clasei politice si cu electoratul: intr-o mare de politicieni care, in discursurile si demersurile lor, fac fie filosofie cardiaca, fie inabile pozitionari tactice, simplitatea si firescul unui raspuns nu poate decat sa se armonizeze cu ceea ce lumea asteapta de la conducatori. Electoratul nostru, la modul cum a fost crescut si educat, n-a fost invatat sa aprecieze critic proiecte politice, ci doar sa stigmatizeze delimitarea guvernant - guvernat, asociind-o arogantei si, deci, dispretului. Un om care se comporta in situatii politice firesc, simplu, chiar daca uneori gresit si necuviincios, e asemeni cetateanului obisnuit, in banalele sale probleme de viata, pe care le vrea tratate de o aceeasi maniera. Comportandu-se astfel in momente in care nimeni altcineva nu vede asta o solutie, Basescu creeaza familiaritatea cu oamenii si primeste de la ei, in virtutea stereotipului ospitalitatii romanesti, increderea acestora.
Atunci cand insa aceasta intuitie, tangenta cu inteligenta politica, e sustinuta de logica si consecventa, asa cum s-a intamplat in aceasta seara, in cazul prezentei Presedintelui la reuniunea PSD de la Romexpo, efectul public e unul maxim.
Ceea ce s-a intamplat in aceasta seara e inca o dovada a faptului ca Basescu are comportamentul unui adolecent vanjos injurat de mama: nu poate intoarce spatele si nu poate refuza "bataia" politica. La cea mai mica provocare, el face orice pentru a-si afirma suprematia de altfel firav provocata. Avand in vedere ca totul se desfasoara in contextul creat de el si cu niste adversari mult prea "plutitori", succesul e garantat.
In aceast ordine si in multe minti, o intrebare staruie: cum poate fi invins Traian Basescu? As incerca aici un raspuns pe doua coordonate, cu probabilitati totusi diferite:
- o solutie ar fi izolarea lui politica, lipsirea lui de prilejuri in care sa se erijeze in salvator. Curios sau nu, guvernarea Aliantei a reusit in mare masura, si cu sprijinul ministrilor pedisti, acest lucru, gesturile publice ale "Marinarului" parand de multe ori disperate. In contextul instabilitatii politice actuale, masura pare aproape imposibil de pus in practica.
- o alta solutie ar fi crearea unui joc, context in care Basescu sa nu poate sa intre decat de pe pozitie de perdant. Aici implementarea pare si mai grea, lovindu-se de intrebarea: cine sa orchestreze/regizeze un astfel de joc? Si, daca ar avea cine, intuitia politica a Presedintelui cum ar putea fi anihilata?
Reflectand, intelegem de ce "Basescu" e echivalentul Ecuatorului in mediul politic romanesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu