Mana intinsa care nu spune o poveste electorala

Imi staruie in minte in aceste zile – e de inteles de ce – replica personajului lui Dinica din „Filantropica”: „Mana intinsa care nu spune o poveste... nu primeste nimic”. Cum tot mai sunt 10 zile pana la primul tur al alegerilor prezidentiale, incerc sa elucidez care e povestea pe care ne-o spun maretii nostri candidati, cei mai importanti dintre ei.

Basescu este singurul care spune o poveste coerenta. Prezinta un argument cap-coada. Vorbeste despre Parlament ca sursa a raului, despre privilegii, spune ca responsabilitatea gestionarii crizei economice nu revine guvernantilor Romaniei si, deci, el nu este vinovat. Vorbeste atat de firesc despre modernizarea statului suspendandu-si mandatul de cinci ani. Nu cauta responsabili, ci dusmani ai poporului. Marea problema a presedintelui e ca nu vorbeste despre nevoile oamenilor, despre agenda populatiei. Cand romanii se plang de economie, de locuri de munca, de pensii si salarii, te poti racori 5 minute injurand parlamentari imbuibati, dar e cert ca nu o sa iti fie tie mai bine si o sa revii invariabil la ce te doare. Si atunci cauti vinovati. Povestea lui Basescu e, deci, necredibila.

Geoana incearca sa vorbeasca despre nevoile oamenilor, respectand ad litteram sondajele. Repeta obsesiv temele de interes pentru cetateni. Arunca, in stilu-i clasic, propuneri disipate, mai bune sau mai rele, realiste sau fanteziste, prea putin integrate in ceva coerent. Spera ca alegatorii sunt cei care vor uni punctele si-i vor scrie povestea. Prea multe ingrediente, carora li se adauga inconsecvente si atitudini sovaielnice asupra unor teme decisive (precum sistemul de impozitare).

Nici Antonescu nu are o poveste. El e vocea unei atitudini fata de politica. Bun-simt, o numesc liberalii. La nivel strategic, Antonescu e vocea introducerii unei moralitati elementare in spatiul polis-ului. O idee generoasa si binevenita (mai putin recognoscibila insa in declaratiile recente ale liderilor liberalilor), avand in vedere atitudinea generala a populatiei fata de politica. Din pacate, neaducatoare de voturi. Problema e ca o stare nu se poate povesti. Mai mult, bunul-simt pe care declarativ il vor toti si nimeni nu prea vrea sa il practice ma trimite la ideea lui „alungati lupii” din 1990. Frumos, inadecvat si, deci, ineficient.

Sorin Oprescu are doar atitudinea poporului. Nu e loc de niciun fel de poveste. Indignarea si empatia bine jucate tin loc pentru orice. Frazele sale sunt golite de sens pentru orice ar avea minima preocupare de a pricepe ceva. Cuvinte mari si atitudini transante in confuntarea cu viata – iata ce ne livreaza primarul Capitalei. „Ce” si „cum” sunt intrebari receptionate teatral, deturnate de la sensul unei curiozitati firesti si expediate cu raspunsuri demne de calatorii unui imaginar tramvai care ar lega Piata Amzei de Piata Matache.

Concluzia inventarului e amara: sunt prea putine povesti. Chiar discutam cu colegii la inceputul campaniei: Ce blestem o fi pe poporul asta de a ajuns sa aleaga intre povestitori atat de stangaci?

S-a terminat turul I. Incepe negocierea pentru turul al II-lea

Dupa doua saptamani de campanie electorala, concluzia e simpla: turul I s-a incheiat. In ciuda unor ratacite sondaje Gallup, finala din 6 decembrie se va disputa intre Basescu si Geoana. Actional si discursiv, toti cei 4 candidati importanti accepta acest lucru, cautand o pozitionare cat mai favorabila pentru turul al II-lea.

Traian Basescu a dat startul recuperarii electoratului liberal pierdut. Vrea guvern de dreapta, PD-L-PNL, cu premier democrat liberal. La Buzau, unde si-a amintit de primul miting al defunctei Aliante D.A., mai lipsea doar sa mai verse proverbiala lacrima. Refuzul ferm al lui Antonescu nu l-a deranjat, ci l-a pus parca in situatia unui parinte care-si priveste blajin copilul care greseste, dar despre care are convingerea ca se va indrepta. Glasul presedintelui a fost preluat imediat de premierul desemnat Negoita, care-si dorea si el reluarea mariajului pentru un tur doi linistit pentru Basescu.

Mircea Geoana a facut pentru prima data apel la partidele neparlamentare, la Becali si Vadim, semn ca cei doi corifei ai inadecvarii politice au o zestre electorala deloc neglijabila. Majoritatea careia liderul social-democrat i-a devenit purtator de cuvant puncteaza imagologic prin declaratia comuna din Parlament privind bugetul, precum si prin atitudinea constanta fata de Croitoru si Negoita. Desi nu s-a mai intamplat o intalnire a Coalitiei 65% cu premierul, legaturile sunt inca stranse. Declaratia lui Antonescu, de la emisiunea 100% a lui Turcescu de sambata, privind sustinerea lui Geoana in eventualitatea unui tur doi impotriva lui Basescu e primul pas catre devoalarea unui scenariu pe care multi il intuiesc. E primul semn explicit al resemnarii antonesciene, dincolo de discursul sau electoral.

Antonescu pare a fi interesat doar de modul in care isi va negocia viitorul dupa 22 noiembrie. In ultima saptamana, a fost vioara intai in speculatii electorale. Si-a dat cu parerea despre Basescu si Geoana la RealitateaFM, optand definitiv pentru reprezentantul stangii in emisiunea aceluiasi Turcescu de la Realitatea TV. Prin declaratia referitoare la Vadim si la Becali, a parut ca e in cautarea voturilor unor tribuni prea putini preocupati sa vorbeasca cu propriul lor public. Antonescu lupta pentru cat mai mult in turul I, desi stie ca locul III e maximul pentru el. Acum exista insa si o miza interna: liderul liberal nu mai e atat de dispus sa renunte la presedintia partidului chiar daca nu prinde finala si ia in calcul optiunea de a-si prezenta prada dupa razboi, dupa 6 decembrie, ca pe un argument al continuitatii. Dintr-o alta privinta, prin declaratiile lui Antonescu si ale lui Orban, PNL transforma obsesia anti-Basescu in frustrare contraproductiva electoral. Antonescu apare drept un locotenent boem si bun de aratat din cand in cand al celui care va ajunge in turul al doilea.

Oprescu interpreteaza si el partitura lui Antonescu, doar ca o canta la masa mogulului electoral Basescu. Declaratiile precum cea conform careia 88% din electoratul sau navigheaza catre presedinte in turul al II-lea arata a invitatie la un dialog care sa nu dea impresia capitularii. Semn ca traseul ii e clar, doctorul il ataca pe Geoana, incearcand sa sporeasca diferenta dintre presedintele PSD si Basescu din primul tur. Toata acoperirea mediatica de care beneficiaza, generoasa de altfel, va fi orientata catre atacul la baioneta impotriva celui care i-a frant visul in 2006.

In acest tablou al certitudinilor, un singur lucru nu e transat: diferenta intre primii doi in primul tur. Urmatoarele doua saptamani vor urmari sa limiteze incertidinea. Pastrandu-se totusi aparenta competitiei, dezbaterile publice (daca vor avea loc) vor fi lupta a doua echipe (Basescu – Oprescu vs. Geoana - Antonescu), in care restul candidatilor vor fi asemenea unor copii care dau mingea mai repede sau mai lent catre jucatori, in functia de preferinta pe care au. Media va alerga linistita pe culoarul ei, cautand sa fie catalizatorul unei polarizari cat mai pronuntate pentru ultima batalie din 6 decembrie.

Gand despre anticipate

Asa cum bine spunea, Croitoru si-a facut datoria. Greu de presupus cu ce a fost platit martiriul sau. La urma urmei, poate putina atentie dupa o viata traita in umbra e visul oricarui economist. Asa cum s-a intamplat si azi in Parlament, probabil ca pe Croitoru l-a orbit poezia. A lui Blaga, a lui Basescu, nu mai conteaza.

Dupa respingerea Guvernului propus, ne aflam pe taramul ipotezelor privind alegerile anticipate. O sa auzim in zilele urmatoare scenarii de tot felul legate de posibilitatea organizarii lor, intr-un moment in care traim banal tot felul de premiere politice. Rational, pentru viitorul Presedinte miscarea ar fi foarte buna. Bonus electoral valorificat, din nou o premiera in Romania.

As vrea insa sa aud din gura celor care vor sustine ideea dizolvarii Parlamentului un singur lucru: degeaba facem anticipate daca votam in sistemul electoral testat la alegerile generale din 2008. Eventual, astept un proiect de lege rapid depus in Parlament, care sa prezinte o optiune ferma (daca se vrea, adecvat la sistemul „unicameral 300”). Doua sunt dupa mine posibilitatile: vot majoritar intr-un tur de scrutin, ca la alegerea Presedintelui Consiliului Judetean, sau majoritar in doua tururi, ca la alegerea primarului.

Suntem poate prea departe de astfel de calcule. Referendumul pentru unicameral si pentru reducerea numarului de parlamentari, vizand modificarea Constitutiei, ar putea face discutia despre sistemul electoral doar o problema de ordin secund, cronologic vorbind. La ce bun sa modifici legea electorala daca mai intai trebuie sa modifici Constitutia? Consider insa ca e oportun sa fie gandita, macar o singura data, o schimbare politica in toata profunzimea si urmarile ei. Impunerea unor alegeri, fie ele si anticipate, desfasurate dupa reguli pe care sa le inteleaga toata lumea, ar fi un demers necesar, coerent si argumentat.

Scenariul unei lovituri de maestru a lui Basescu

Saptamana trecuta, intr-o vizita la Botosani, Mircea Geoana isi permitea un moment de realism rupt de obisnuitul sau discurs prezidential. „Fiara este ranita, dar inca mai rasufla”, spunea candidatul PSD, referindu-se la Traian Basescu. Desi scopul era acela de a mobiliza si conserva mobilizarea activului social-democrat, indemnul trada in fapt teama fata de miscarile unui politician care, in 20 ani de politica, numai previzibil nu a fost. O mica dovada a venit in doar cateva ore. Cu portavocea in mana, Basescu ii linistea macar pe moment pe fermieri, intorcand in favoarea sa o situatie aparent fara iesire. Lovitura de maestru e insa in pregatire. Ceea ce urmeaza e o combinatie intre intuirea unui traseu si desenarea acestuia.

Referendumul, tema care a inghitit efortul comunicational prezidentiabil de la inceputul campaniei, pare a nu avea greutatea necesara securizarii turului doi. Asa cum anunta si Sebastian Lazaroiu, Basescu trebuie si va veni cu o alta tema, cu alte mesaje. Cand pe agenda populatiei temele economice sunt atat de prezente si tinand cont ca economia nu e tocmai punctul forte al discursului si actiunii prezidentiale, gandul ne duce, oarecum firesc, catre o alta diversiune.

Eronat, as spune. Basescu, printr-o miscare abila, poate intoarce dezbaterea temelor economice in favoarea sa. Intrebarea fireasca este cum. As spune ca e nevoie doar sa orchestreze in folos propriu cadrul in care se va purta discutia.

Oricate programe economice ar propune candidatii, oricat de pertinente ar fi acestea, niciodata ele nu vor fi un subiect interesant pentru cetateni. Intr-o vreme in care faptele nu pot fi mimate, discursul salvator este cu atat mai putin eficient. Demersurile de genul „vorbesc in continuu pentru a se intelege ceva” sunt ecranate de campania electorala. Singurul mod in care tema economica poate fi adusa din mintile alegatorilor pe lista de atribute decisive in alegerea electorala este personificarea dezbaterii, prin utilizarea credibilitatii unor economisti recunoscuti la nivel public.

Basescu a incercat aceasta prima oara cu Isarescu, sfarsind resemnat intr-o prima etapa cu Croitoru, consilierul care astazi isi va epuiza voiajul bulversant in lumea mare a politicii. Reincalzirea solutiei din 1999 este putin probabil sa aiba loc dintr-un motiv personal si banal: guvernatorul BNR nu joaca decat la sigur si nu-si risca pozitia pana nu se linistesc apele. Putand fi sau nu parte a unei strategii, presedintele ar putea incerca cealalta varianta la indemana, care si-a manifestat interesul pentru a fi prim-ministru. Aceasta solutie ar avea marele avantaj de a crea mare panica in randul Coalitiei 65%. Despre Mihai Tanasescu e vorba.

Cum pentru Romania lumina vine astazi de la FMI, Tanasescu devine licuriciul de care avem nevoie: profesionist, serios, tehnocrat, cu bune rezultate in trecut. Cum Geoana, din considerente de teoria balantei de putere in PSD, nu-si permite nominalizarea unui premier iar Johannis si-a cam pierdut aura (finantist „de renume mondial” nefiind niciodata), Basescu ar confisca problema. Ar nominaliza pentru pozitia de prim-ministru un om pe care PSD nu ar putea sa il respinga, i-ar transfera responsabilitatea politicilor economice si si s-ar prezenta cu noua gaselnita in turul al II-lea, unde i-ar arata ferm contracandidatului solutia sa in carne si oase. De notat ca nici nu trebuie sa se ajunga la vot in Parlament. Va fi scenariul Croitoru upgraded. La consultari, Basescu va marsa pe tema economiei cand va auzi iar de Johannis, va spune ca face din nou un compromis major nenominalizand pe cineva din PD-L si il va invita apoi la microfon de Tanasescu. Pentru ca miza e atat de mare, la nivel discursiv (tinand cont de docilitatea portocaliilor), Basescu poate condamna politica economica a Guvernului Boc, acuzand PDL-PSD si dispensandu-se de oameni ca Pogea sau Videanu.

O singura intrebare ramane: de ce/pentru ce ar accepta Tanasescu nominalizarea? Reticentele fostului ministru de finante ar veni tocmai de la pozitia extrem de dificila in care si-ar pune partidul din care provine. Ar fi constient ca este jokerul aruncat pe masa pentru ca Basescu sa castige marele pot. L-ar interesa insa pe Tanasescu asemenea detalii? Tind sa cred ca nu. Jocul ultimelor luni pe care il practica reprezentatul Romaniei la FMI tradeaza dorinta acestuia de a se intoarce de la Washington pentru a fi noul stapan al Palatului Victoria. Presa a speculat in ultimul timp despre relatia sa mai tensionata cu Mircea Geoana, efect probabil si a ceea ce s-a intamplat in decembrie 2009 cu alesul ministerelor. Pe langa aceste speculatii insa, e de subliniat tot baletul acestui finantist din ultima luna: a anuntat ca banii nu se dau fara buget si a adus FMI la Bucuresti (avantajandu-l clar pe Basescu), a venit la negocieri in Kiseleff optan sa stea la masa de partea PSD, pentru ca luni sa vorbeasca despre necesitatea concedierilor din sectorul public (avantaj inca o data Basescu). Vi se pare ca Tanasescu nu ar fi hotarat?

Pentru cine candideaza Oprescu?

De la inceput trebuie spus ca o astfel de intrebare este situata in paradigma prezidentiala. De cand candideaza, Basescu nu are contracandidati, ci doar firavi reprezentanti ai unor grupuri care lupta contra poporului. Un pas strategic reusit si o miscare politica dusa la desavarsire.

Ca urmare, in aceasta campanie, adversarul nu este Geoana, ci cosmopolitul trio Iliescu – Hrebenciuc – Vanghelie, la care se adauga din cand in cand, pentru gust, Dan Voiculescu. Antonescu este si el papusa omnipotentului Patriciu sau, daca e sa ne luam dupa Sever Voinescu, intruchipeaza un alt candidat al lui Iliescu.

Realitatea sta cu totul altfel in cazul candidatului Oprescu. Pentru Antonescu si Geoana, asocierile basesciene sunt simple si chiar asteptate atacuri de campanie. Prin dinamica politica si prin pozitiile pe care le detin, cei doi sunt in pozitia de a genera teme si subiecte (e adevarat, rareori tangentiale cu agenda populatiei) care sa faca aceste atacuri derizorii.

Independentul Oprescu, opinist pe teme de actualitate politica, nu reuseste sa deturneze cadrul impus de strategia prezidentiala. Asa cum spunea cineva zilele acestea, primarul Bucurestiului vobeste cel mai frumos si cel mai convingator despre..nimic. De aceea, tema cea mai de interes in legatura cu el este „pentru cine candideaza?”, cu variatiunea „mai candideaza?”. Tragic pentru doctor, prezumtia unei candidaturi oneste nu ii este acordata decat intr-o prea mica masura, lucru pus in evidenta si de ultimele sondaje de opinie.

Istoria ultimelor luni demonstreaza pe deplin o asemea afirmatie. Dupa pseudo-anuntul de la emisiunea lui Cristoiu din vara, Oprescu candida pentru Iliescu, care ii dadea astfel o lectie lui Geoana, isi lua partidul inapoi si reusea sa schimne si locatarul de la Cotroceni cu un apropiat de-al sau. In toamna, dupa spusele edecului comunist, Oprescu era candidatul lui Basescu, momit de marinar pentru a-i reduce sansele lui Geoana in turul I si, eventual, in turul al II-lea. La un moment dat, a devenit candidatul lui Patriciu, nemultumit se zice de performanta electorala a lui Crin. In cele doua saptamani de criza guvernamentala si politica, toata lumea se intreba daca primarul va mai candida. Anuntul a mai lamurit apele, insa temerile au revenit odata cu depunerea candidaturilor, cand se specula ca semnaturile ar fi din nou un impediment major. In aceste zile, Oprescu candideaza pentru Antonescu, care se gandeste sa-i propuna sa se retraga si sa-l sprijine- o masura disperata a liberalului pentru un iluzoriu azi tur doi. In acest context, toate incercarile doctorului, serioase mai mult (nominalizarea lui Daianu) sau mai putin, sunt firave diversiuni. Daca vrea sa fie cu adevarat un candidat, Oprescu trebuie sa spuna credibil pentru cine candideaza. Altfel, va ramane un interesant trandafir la butoniera altor politicieni, de la Grivco sau de aiurea.