In 2004, Evenimentul Zilei era cumparat direct din gari ca sa nu ajunga pe tejghea. Publicitatea de stat inchidea multe guri care altfel ar fi avut motive de nemulturmire. Distribuirea de bani publici catre presa se facea descentralizat, astfel ca Mitrea si Necolaiciuc isi traiau tihniti domnia la Transporturi. Presiunile si sicanele la adresa jurnalistilor nu erau chiar absente. Ca sa nu contrasteze cu eruditia si imaginea externa democratica a premierului, pesedistii incercau sa fie subitili. Bineinteles ca nu le iesea. Aveau insa constiinta ticalosiei lor, care ii facea sa caute sa se ascunda.
In 2010, criza ne cere eficienta. Publicitatea de stat e administrata centralizat, din pixul lui Boc, spre beneficiul celor putini alesi. Premierul „solicita” de la TVR „acordarea unui spatiu de minim 30 de minute in fiecare miercuri, dupa ora 20:00”. Nimic subtil. O mostra de comunicare publica, in care texte de lege pot justifica orice, mai putin principiul independentei in stabilirea politicii editoriale a jurnalistilor. Tupeul depaseste constiinta ticalosiei: sofismele si chichitele legislative tin loc de orice. OTV si B1TV devin modele de urmat pentru guvernantii care au mereu la indemana scuza „Antena3”.
Drumul de la Nastase la Boc da impresia de spirala. Daca n-ar fi trist, ar fi chiar dezamagitor. Dezamagiri au insa numai credulii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu