O campanie prezidentiala inceputa prea devreme. Demolarea alternativei

PDL se afla in etapa existentei sale cand nu mai poate da credibil vina pe nimeni. E vioara intai la guvernare si detine toate parghiile puterii, ceea ce nu s-a intamplat nici intre 1996-2000, nici intre 2005-2007. In parenteza fie spus, singura scapare i-ar putea veni de la motiunea de cenzura, dupa care Boc ar vorbi iar de opozitia care vrea in continuare pensii si salarii nesimtite (vad ca deja a inceput).

Efectul masurilor de austeritate se vede deja in sondajele de opinie, se vede in strada (sa fim mai indulgenti cu protestatarii, sunt precum niste indivizi paralizati care invata sa mearga din nou). Boc, dintr-un politician macar foarte activ, a ajuns sinonimul incompetentei si slugarniciei. Aud tot mai multe voci echivaland destinul PDL cu cel al PNTCD – sperante foarte mari transformate in frustrari electorale pe masura.

In acest timp, Ponta si Antonescu, gemenii favoriti ai TV-ului, se simt deja in pole-position pentru alegerile prezidentiale din 2014 si incearca sa rezolve problema succesiunii pana atunci. PSD si PNL accepta cu senintate teza capitalizarii naturale de pe urma erodarii guvernarii si incearca, discursiv, sa fie catalizatorii dezastrului, cu un fanatism ideologic de tip arici (ne facem ghem si ranim pe cine se apropie).

Pozitia fata de guvernare a opozitiei penduleaza de la cea radicala a lui Ponta (doar dupa alegeri) la cea aparent mai temperata a lui Antonescu (da, dar fara Udrea, Videanu sau Berceanu). In esenta, cele doua perspective spun acelasi lucru: nu guvernarii, lasati-ne sa ne pregatim pentru Liga campionilor din 2012 si 2014. Motiunea de cenzura e obiectiv intermediar, pentru potentarea imaginii.

PSD si PNL, prin liderii lor, joaca rational actualul moment politic. Mai mult, PSD pare a-si fi luat deja partea leului. Strategia lor politica, una care duce cooperarea in sfera marginalului, nu tine cont de un detaliu esential: ruperile de ritm prezidentiale, bulversarile a ceea ce pare acum liniar si atat de firesc pentru opozitie.

Nu cred in succesul motiunii de cenzura. Cred insa in nevoia de a arata public sange dupa sacrificarea bugetarilor si pensionarilor. O remaniere in vazul poporului, pana nu se pleaca in concediu, e o optiune demna de luat in seama. Cum remanierile se vor face pentru UNPR, cresterea taxelor in toamna sau in primavara o iau ca foarte probabila. In acel moment va pleca Boc si va muta Basescu cu un guvern nou, venit sa puna mari pobleme opozitiei.

Cu un an inainte de alegerile locale, dupa o guvernare a vestilor proaste si foarte proaste, Guvernul va trebui dezlipit de PDL. Premierul va trebuie obligatoriu sa provina din alte zone. Pentru ca problemele opozitiei sa fie maxime, optiunea cadoului otravit va fi foarte interesant pentru Basescu: Tanasescu sau Vladescu sunt in peisaj. Vom avea deci guvernul lui Basescu, cu un PDL care-si va asuma o pozitie treptat critica si cu distantare publica evidenta Basescu – PDL.

Intr-un asemenea scenariu, PNL va fi strans in brate de PDL dupa alegerile parlamentare din 2012, iar PSD, indiferent de rezultat, va privi disperat si dezorganizat spre 2014. Ceea ce traim astazi in opozitie s-ar putea sa fie o campanie prezidentiala inceputa prea devreme. Dupa desert, vorba lui Adrian Nastase, sa nu ramanem din nou cu Basescu si atat.