Jumatate din parlamentari alesi din 2 in 2 ani

Nu am votat la referendumul din 22 noiembrie 2009. Daca as fi facut-o, mi-ar fi parut rau de tot dreptul constitutional pe care l-am invatat in facultate. Nu stiu nici astazi la ce serveste referendumul, tinand cont de caracterul sau consultativ (nu vorbesc despre miza prezidentialelor). Rezultatele sondajului CCSB imi intaresc opinia: hraneste-i unui popor prejudecatile si vei obtine orice vrei.

In noiembrie 2009, Basescu a manipulat magistral un argument. Nu si-a fabricat o tema de campanie care sa-l duca la victorie, ci a evitat sa vorbeasca despre cel mai mare adversar al mandatului sau – criza economica. In loc sa vorbeasca despre unicameralism si reducerea numarului de parlamentari ca modalitati concrete de a responsabiliza parlamentari, a preferat doar sa prezinte solutii populiste pe post de panaceu. Mai mult, a deplasat accentul discursului sau public dinspre responsabilitate spre o eficienta à la Boc (cati bani economisim?).

Solutiile lui Basescu sunt incercari de a raspunde problemei responsabilitatii demnitarilor. Nu stiu insa daca mai putini parlamentari, intr-un sistem unicameral, vor reusi sa elimine statutul de Cenusareasa pentru Parlament in raport cu puterea executiva. Solidaritatea parlamentara se va conserva, odata sistemul ajuns in punctul de echilibru. Fara mecanisme de control din partea cetatenilor, vom distinge din nou intre limbuti si necuvantatori; cel mult, ne va fi mai usor sa-i recunoastem.

Vad o alta solutie la problema responsabilitatii. Una poate inca insuficient conturata, dar demna de luat in seama: alegeri din 2 in 2 ani pentru parlamentari. Similar a ceea ce se intampla in Senatul american, jumatate din numarul de parlamentari se poate innoi dupa 2 ani. Implicati, direct sau indirect, in alegeri din doi in doi ani, parlamentari nu ar mai avea timp sa fie linistiti si s-ar stradui sa se diferentieze. Mai mult, presiunea asupra Guvernului ar fi maxima, amenintat din 2 in 2 ani cu debarcarea. Evident, schimbarile ar duce catre evolutia dinspre semi-prezidentialism catre parlamentarism (e nevoie de schimbari constitutionale legate de obligatia Presedintelui de a numi premier din coalitia care, dupa alegeri, demite prin motiune de cenzura Guvernul).

Obiectia principala ce s-ar putea aduce ideii alegerilor din 2 in 2 ani ar fi instabilitatea politica. Am avea un Guvern care nu ar avea timp sa construiasca. Eu as vedea altfel situatia: am avea feed-back la politicile guvernului, prin cea mai buna modalitate de evaluare posibila – votul. Alegerile ar fi un referendum (cuvant atat de drag presedintelui Basescu), obligatoriu de aceasta data, pentru mentinerea Guvernului. Dincolo de argumentele teoretice, trebuie sa tinem cont de practica democratica din Romania: din 1990 pana azi, nicio coalitie (cu exceptia celor care aveau ca partener secund UDMR) nu a rezistat mai mult de 2 ani fara grave tulburari.

In contextul politic actual, cu un Parlament care arata cu totul altfel decat vointa alegatorilor din 2008 si cu opozitia la guvernare venita din strada, alegeri in jumatate din colegiile tarii, in 2010, ar putea fi o solutie elegenta si de pus in practica drept alternativa la ideea ajunsa fata batrana a alegerilor anticipate. Cum s-ar produce insa ruptura? Pentru ca ideea pusa in practica ar face ca unii sa fie parlamentari doar doi ani. Aici se poate discuta: se pot lua in calcul numarul de voturi sau procentul obtinut la alegeri (se disputa colegiile in care avem un deficit de reprezentativitate). Altfel, putem alege a solutia ultima: tragerea la sorti. E drept, in 2010, o asemenea evolutie pare fantezista si ar necesita in prealabil modificarea nu numai a legii electorale, dar si a Constitutiei.

In cazul trecerii la unicameral, propunerea sufera modificari punctuale.

Deci, cum vi se pare ideea?

P.S. Ca sa nu spun ca solutia ar fi mana cereasca pentru consultantii politici.