Auzim de cativa ani buni despre intinerirea clasei politice. Alaturi de integrarea in NATO si in UE, noile fete in politica sunt panaceu. „Durerea spatiului public” trece ca prin minune daca judecam politicienii dupa numarul de primaveri. De cateva zile insa, gratie cazului Ridzi, asistam la inca o dezvrajire, la mistuirea inca a unui mit in focurile realitatii.
Comisia de ancheta in cazul Ridzi e mai intai un prilej de rememorare. Energia pusa in dezbateri ma trimite la imaginea dezbaterilor din CPUN, de la inceputul anilor 90. Acelasi elan, aceeasi pasiune. Difera scopurile, mult mai bine delimitate si mai marsave astazi.
Cel mai important insa, comisia mi-a dat prilejul sa ii observ la treaba pe tinerii nostri parlamentari. Cei reprezentativi, trimisi sa slaveasca cu onoare partidul. Ceea ce am vazut mi-a lasat angoasantul sentiment al nediferentierii. Nu sper la nimic pentru viitor, cand viitorul e cladit valoric prin trecut. Nimic mai adevarat pentru viitoarele repere ale clasei politice.
In schimb, peisajul e divers. Cate persoane, atatea instantieri ale arivismului. „Presedinta” Gorghiu, cautata de amanti, adusa in politica de Mihai Voicu si transferata sub protectia divortatului Olteanu – spun gurile rele. Scolita in orice, cu replica pentru orice, e demonstatia ca formele (in principal fizice) bat orice fond. Cristian Boureanu, anchetat ca „orice cetatean” de DNA, traieste mitocanismul cu candoarea revelatiei. Deputati rosii si portocalii, cercetati de acelasi DNA sau acuzati de viol, se dueleaza pentru a se fi ranit intr-o onoare care nu exista. Se fac trimiteri la „pufuleti” si „eugenii”, semn ca Robert Negoita recunoaste in sfarsit cum Parlamentul s-a transformat in gradinita. Deputatul Rizea se recuza, deputatul Voinescu caineaza in zadar poporul ce plateste concerte care in scripte nu exista, iar deputatul Banicoiu face teoria celor sapte ani de-acasa, desi i-ar zice, asa cum a facut in noiembrie 2008 cu Stolojan, vreo doua imberbului Boureanu, zis si „muci in freza”. Peste intregul peisaj pluteste umbra Monicai Ridzi, ministru la 32 ani, caine credincios al familiei presedintelui, urmas perfect in editat al premierului Boc si invatacel constiincios al bordurianului Videanu. Daca in filosofie se spune ca fiecare intrebare fundamentala poate avea o infinitate de raspunsuri, atunci la Ridzi toate intrebarile au un raspuns.
Asemenea politicieni sunt cei care vin din urma. Nu cad in extrema de a-i socoti mai buni pe cei scoliti in anii comunismului sau in cei ai capitalismului de cumetrie. Spun doar ca, se vede, tinerii nostri politicieni sunt prea devreme imbatraniti in rele. Schimbarea clasei politice in Romania, daca si cand va veni ea, va fi nevoita sa zdruncine nediferentiat acest sistem, lovind deopotriva in academicienii doctori ingineri mai vechi sau mai noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu