Fata de anul trecut, in 2009 avem o tema de campanie: criza economica. Orice incercari de a impune ca tema majora un alt subiect par infantile si provoaca hohote de ras. Ceea ce se poate face insa este distragerea atentiei opiniei publice cu subiecte usoare, dar nenumarate, care omoara zilnic problema centrala: guvernarea nu reuseste in niciun fel sa reactioneze in avantajul populatiei.
Strategic, de cateva saptamani, PSD incearca sa realizeze un framing care sa ii maximizeze sansele la prezidentiale: guvernarea lui Boc, girata de Traian Basescu, ca si guvernarea Tariceanu, este incompetenta in fata crizei. Furtul „a la Ridzi” e binevenit, infatisand aripa portocalie a guvernarii nu doar incompetenta, dar si corupta. Ca sa arate ca nu glumeste, PSD a venit cu un plan de masuri anti-criza, pe care incearca sa le bage pe gatul Guvernului pentru a puncta si mai puternic in comunicarea publica adormirea lui Boc&Co. La o adica, planul poate functiona si ca alibi pentru iesirea de la guvernare.
Functional, PSD incearca sa isi joace abil rolul de „good cop” la guvernare, mizand pe ceea ce ii atinge cel mai tare pe romani in aceste zile: locurile de munca si nivelul de trai. Cat de tare reuseste totusi PSD sa puna in practica acest plan?
Aici sunt doua mari probleme (care, asa cum vom vedea, se reduc la una singura): credibilitatea mesajului si credibilitatea emitatorilor.
1. Credibilitatea mesajului. Cele 24 masuri ale PSD suna bine. Totusi, social-democratii patimesc de pe urma potopului de promisiuni electorale din toamna. Prea putina lume mai e dispusa sa se uite macar cu atentie la ce se promite. Mai mult, putinele masuri anti-criza ale lui Boc, de factura social-democrata, sunt confiscate comunicational de democrati-liberali, lipsindu-i pe rosii pe un „captatio benevolentiae” ce le-ar fi oferit prilejul de a arunca o bruma de credibilitate asupra restului de masuri.
2. Credibilitatea emitatorilor. PSD nu are comunicatori economici puternici si credibili. Nita pluteste nedeterminat in mentalul colectiv, intr-un minister despre care lumea nu prea intelege de ce exista; Iulian Iancu e prea putin prezent, desi expertiza lui in domeniu economic este cvasi-recunoscuta. Mediul de afaceri, analistii economici si sindicatele sunt circumspecti, tratand si ei politic situatia: vorbesc prea mult despre problemele economice, analizand cu neincredere propunerile partidelor.
In cazul PNL, situatia e la fel de tragica: Crin Antonescu planteaza gogorite electorale cu ajutorul „armeanului competent”, preluand populismului desantat din toamna al PSD. Cu TVA de 15%, cota unica de 10%, simularile economice pot fi incurajatoare, dar in contextul actual ele nu vor trece mai mult de pagina de hartie. Cu trubadurii Antonescu si Vosganian, credibilitatea este si ea, in acest spectru, o pasare rara.
Intrebarea (nu de 1000 de puncte, dar de cateva procente bune) ar fi cum ar putea reusi sa-si asigure PSD credibilitatea mesajului sau economic. As incerca un raspuns, pe care multi il intuiesc: repatrierea lui Tanasescu, a carui capacitate de a gestiona economia nu o contesta nimeni in Romania. Care ar fi insa motivul pentru care Tanasescu s-ar intoarce la la Washington, in conditiile in care situatia PSD nu este tocmai roza? Aici ar putea exista doua variante: comisar european sau guvernator BNR. Cum Europa nu ne iubeste prea mult si o sa ne iubeasca si mai putin dupa raportul de tara, pozitia la BNR este cea mai ravnita. In plus, asigura o vizibilitate si o importanta in plan intern sporita. Ultimele stiri despre cum a cheltuit Isarescu o transa din imprumutul FMI pentru a mentine cursul arata o ascutire, diplomatica totusi, a cutitelor pentru ce va urma in toamna in cazul BNR.
Iata, deci, strategia social-democrata: pana in septembrie, PSD va urla despre criza economica cu tot ce poate scoate pe piata, va incerca sa faca subiectul arhi-vizibil, asteptand in toamna de la Tanasescu credibilizarea si legitimarea discursului sau de catre noul guvernator BNR. Care va vorbi despre motoarele nesanatoase ale cresterii economice din ultimii cinci ani, despre masuri gresite, pro-ciclice, ale guvernantilor, intr-o eufonie cu prezidentiabilul Geoana. Semne, sa recunoastem, exista...
P.S: Daca acest framing va esua, campania prezindentiala va fi la fel de terna ca in 2008, cu consevarea status-quo-ului si cu Basescu inca 5 ani la Cotroceni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu