Nu consider cumpărarea voturilor ca fiind o problemă, ci un simptom îmbucurător de metastază. Salut mai degrabă semnalul pe care îl trage discuția despre acest subiect: un sistem e pe cale să apună iar românii își construiesc cantitativ demnitatea.
Românii nu sunt proști. 19 ani de capitalism de junglă nu puteau să treacă pentru ei precum un accelerat printr-o gară prăfuită. Începem să avem percepția valorii mărfii pe care o oferim. E ceea ce se întâmplă azi cu votul, în procesul electoral.
Voturi se vând și se cumpără la fiecare ciclu electoral în România post-ceaușistă. Discuția în piața publică despre târguielile cu ștampila este de dată recentă însă. Interesant e că ea este rezultatul falimentului unui sistem, ce se prăbușește din interior.
Pungi, plase, ulei și făină sunt tradiționalele stimulente electorale. Ele au pus baza dacă nu a cumpărării votului cetățeanului, măcar a captării bunăvoinței acestuia. Acumularea cantitativă și competiția între candidați au făcut ca miza să crească și, proporțional, „cadourile” către public să fie tot mai consistente. Banii sunt ultima redută care a fost depășită. Caracterizarea procesului electoral actual, specificitatea sa ține azi de „cât” și nu de „ce”. Într-o asemenea construcție, eșecul nu poate fi rezultatul decât al acumulării, într-un joc de tip încercare și eroare. Cu un public care este stimulat să se creadă valoros și căruia i se induce la modul cel mai direct principiul democratic „un om – un vot”, cererea va depăși în scurt timp posibilitatea de mituire. Discuția în spațiul public despre moralitatea unei practici e pretext pentru neasumarea continuării unei construcții voluntar începute. Văzând cât de sus au ajuns, oamenilor politici le e frică de înălțimea teancurilor pe care ar trebui să le ofere.
Deși paradoxal, doar banii și mita electorală pot prăbuși un sistem, omorându-l și anulându-l ca alternativă. Doar apoi apar discuțiile despre reconstrucție și despre o moralitate publică diluată în câteva principii. Ecoul în sfera publică pe care îl are subiectul demonstrează zorile sfârșitului. Tocmai de aceea, apreciez ce se întâmplă azi în România electorală. Văd semnele a ceva ce, în mod sigur, nu are cum să fie mai abject și corupt decât acum.
Românii nu se vând pentru că sunt săraci. Inechitate socială, polarizare sunt termeni savanți, inadecvați situației. Demnitatea e după mine, în plan politic, o problemă de cantitate asimilată din punct de vedere capitalist. Ne vindem pentru că devenim conștienți că votul e o marfă, asimilăm mercantil valoarea cu un preț pe care îl vrem tot mai mare și la dispoziția noastră. Dacă au nevoie de noi și ne spun cât suntem de valoroși, atunci politicienii trebuie să plătească.
Întreg peisajul îmi pare precum obținerea antidotului pentru mușcătura unui șarpe din venin.
P.S. Sunt gânduri care mi-au venit citind asta.
Va salut!
RăspundețiȘtergereStii ce cred? Ca nu e nevoie sa acopere intreaga cerere cu bani si ca e suficient le dea doar unora plase cu legume si ulei ca restul sa creada ca respectivul partid e bun. Si trebuie sa faca asta la TV.
Vedeam un reportaj al un moment dat. Un cioban zicea ca l-a votat pe Becali ca va da oi "la oameni".
Oricum, intrebarea e: cat de pragmatici sunt cei care iau plasele acasa? Stim ca oamenii de afaceri pot sa fie receptivi daca le promiti taxe mai mici, dar in ce masura se concretizeaza mita in voturi?
Ar fi interesant de vazut cat costa un vot. (cheltuieli totale de campanie impartit la numar de voturi).
Calcule pentru cat costa un vot se fac. Dar de multe ori aici intervin problemele cu finantarea partidelor.
RăspundețiȘtergereIn legatura cu atitudinea pragmatica a celor care primesc. Am vazut un lucru interesant la un focus-grup facut intr-o zona saraca din Oltenia. Oamenii spuneau ca iau de la toti si voteaza tot ce vor ei...
Uneori am impresia ca atunci cand vorbim de alegator (si nu numai), urmam un profil asemanator rationalitatii clasice si devenim captivi propriei paradigme.
RăspundețiȘtergere"Oamenii spuneau ca iau de la toti si voteaza tot ce vor ei.."
Si este atat de normal exemplul tau pentru logica lor sociala.E vorba despre Oltenia si o zona saraca.
In orice tranzactie, cautam echitatea si justetea. "Astia o sa profite de mine cat pot, hai sa profit si eu de tot ce imi ofera, atat cat am ocazia". Cam asa suna un rationament brut de alegator. In special de zona rurala, dar nu numai. Nu stiu daca vorbim de eminamente de pragmatism sau de expunere clasica a mentalitatii socio-culturale, cu o nota uneori de justitiaritate arhaica.
La oras functioneaza poate mai bine principiul marketing-ului. Alegatorul constientizeaza ca devine client si incepe sa se comporte in consecinta.
poate cei din mediul urban se diferentiaza tocmai prin faptul ca refuza sa se raporteze politic la societate. sunt tot mai putin interesati.
RăspundețiȘtergereatunci cand voteaza e vot de blam. naiv, dar probabil ca pe la tara se mai spera.