Monica nu mai scrie de ceva vreme. Rasuceste creionul intre degete, uneori il trece insinuant prin gura. Sunt ticuri pe care tine sa le pastreze. Priveste tacuta la cei de langa ea, tinand sa-i studieze cu coada ochiului. Tin tigara in mana intr-un fel dumnezeiesc, ofteaza in gand cand ii vede tragand din ea. Se uita cu jind la Elena.
Gaseste ca e o forma interesanta de a-ti construi o personalitate. Personalitatea ta tacuta. Avatar transpus in viata de zi cu zi. Celor de langa ea le iese atat de bine! In fum, in degete care pipaie usor, fara cuvinte, ei par ciudat de interesanti. Respira frumos, imperial. Ii e atat de ciuda pe ea, ca strange dureros creionul galben intre degete. Inghite in gol.
Saluta din mers si pleaca. In subteran, isi arunca geanta prea lunga de pe un picior pe altul.
Are atata nevoie de incredere, de putere. Se simte slabita si mica. Nici urletele cu care isi inunda interiorul nu mai trezesc ecou. Ranjeste cand stramb, cand tamp. Tacerea tampeste, isi zice.
Iese de la metrou pe repede-inainte. Doar un batranel ii impiedica exaltarea, pasind prea incet pentru zbuciumul ei.
- La dracu, tataie, misca-te mai repede. E panica. Vine Madonna.
Batranul se uita atent si amuzat la ea, masurand-o pe sub ochelari si cautandu-se in buzunar:
- Si virgina de-ai fi si tot n-ai intelege ce se intampla acolo. Ia de-aici o tigara! Calmeaza!
Instinctiv, Monica isi scoate creionul care-i strangea parul:
- Un creion pentru o tigara. Ia cu incredere. Tampeste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu