Deşi subiectul este deja intrat în istorie, apreciez oportunitatea câtorva idei despre referendumul lui Băsescu şi despre soarta defunctului PD la alegerile europarlamentare.
Eşecul PD: legitimarea candidaţilor nu prin ei înşişi, ci prin vocea Marinarului. Faptul că Dirigintele era ocupat cu referendumul i-a ajutat şi mai puţin. Oricât de apreciat ar fi Băsescu de către popor (deşi se vede că popularitatea preşedintelui o cam ia la vale), omul simplu, exponentul clasic al principiului democraţiei reprezentative (un om - un vot), nu poate privi decât cu circumspecţie personaje ce nu au curajul să meargă pe picioarele lor (posibil chiar să nu poată - a se vedea demonstraţia penibilă a lui Rareş Niculescu la o emisiune a Realităţii TV după anunţarea rezultatelor exit-poll-ului).
Eşecul Preşedintelui: strategia de campanie a fost greşită - nu era important să promovezi votarea uninominalului de către electorat, ci trebuia să te axezi pe motivarea oamenilor în a participa la vot. În condiţiile în care oamenii ştiau prea puţine despre diferenţa dintre cele două tipuri de uninominale aflate în discuţie, abordarea lui Băsescu de a se război cu fantome rămase de la referendumul trecut a fost fundamental greşită: trebuia profitat de confuzie, prezentându-se votul drept confirmarea de către popor a unui demers început de clasa politică, partea lor de responsabilitate în reforma politică. Mult prea obişnuit cu adversari palpabili, pentru care nu era nevoie de niciun efort în a-i defini, Băsescu a întâmpinat cea mai mare dificultate (pe care de altfel nu a putut-o depăşi) încercând să-şi găsească opozanţi, uitând că, referitor la votul uninominal, clasa politică a exprimat de atâtea ori public consensul. Într-un moment în care ideea potrivită nu avea nimic de-a face cu vânătorea de vrăjitoare, Băsescu a căzut pradă spiritului conflictual, care i-a adus totuşi de atâtea ori succesul.
Eşecul PD: legitimarea candidaţilor nu prin ei înşişi, ci prin vocea Marinarului. Faptul că Dirigintele era ocupat cu referendumul i-a ajutat şi mai puţin. Oricât de apreciat ar fi Băsescu de către popor (deşi se vede că popularitatea preşedintelui o cam ia la vale), omul simplu, exponentul clasic al principiului democraţiei reprezentative (un om - un vot), nu poate privi decât cu circumspecţie personaje ce nu au curajul să meargă pe picioarele lor (posibil chiar să nu poată - a se vedea demonstraţia penibilă a lui Rareş Niculescu la o emisiune a Realităţii TV după anunţarea rezultatelor exit-poll-ului).
Eşecul Preşedintelui: strategia de campanie a fost greşită - nu era important să promovezi votarea uninominalului de către electorat, ci trebuia să te axezi pe motivarea oamenilor în a participa la vot. În condiţiile în care oamenii ştiau prea puţine despre diferenţa dintre cele două tipuri de uninominale aflate în discuţie, abordarea lui Băsescu de a se război cu fantome rămase de la referendumul trecut a fost fundamental greşită: trebuia profitat de confuzie, prezentându-se votul drept confirmarea de către popor a unui demers început de clasa politică, partea lor de responsabilitate în reforma politică. Mult prea obişnuit cu adversari palpabili, pentru care nu era nevoie de niciun efort în a-i defini, Băsescu a întâmpinat cea mai mare dificultate (pe care de altfel nu a putut-o depăşi) încercând să-şi găsească opozanţi, uitând că, referitor la votul uninominal, clasa politică a exprimat de atâtea ori public consensul. Într-un moment în care ideea potrivită nu avea nimic de-a face cu vânătorea de vrăjitoare, Băsescu a căzut pradă spiritului conflictual, care i-a adus totuşi de atâtea ori succesul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu