Dulcele sarut al guvernarii...Parerea mea!

O sa incerc marea cu degetul, ca observator de tot ce a miscat zilele acestea in politica – la nivel public, bineinteles. Sunt cateva concluzii personale, bazate pe modul cum imi definesc eu peisajul politic.

Premise
• Electoratul PSD nu are nicio problema cu aliantele. Fie ca social-democratii se aliaza cu PD-L, fie cu PNL, votantii stangii nu traiesc vreo drama ideologica existentiala. Apropo de aripa despre care se vorbeste zilele acestea in PSD, putem conchide ca electoratul acestui partid e „pragmatic”.
• PD-L si PNL au o mare problema de raportare la propriul electorat, in cazul unei aliante cu PSD. Profilul votantilor celor doua partide de dreapta indreptateste intrebarea referitoare la modul cum vor reusi cele doua foste componente ale Aliantei D.A. sa explice parteneriatul. Invinge criza economica cruciada anti-coruptie si baroniada?
• Alegerile locale si, acum, cele parlamentare au consfintit victoria periferiei in politica romaneasca. Cuvantul presedintilor de consiliu judetean, alaturi de cel al presedintilor de organizatii locale cu rezultate e tot mai influent in partid. Si aici ma refer in primul rand la PSD. Presiunea finantarilor, a rectificarilor cu dedicatie, atarna greu pe umerii presedintilor de partid. Cuvantul de ordine in teritoriu e guvernarea; poate la liberali sa fie putine nazuri, dar trec repede.
• 2009 e un an complicat. Criza economica pare sa isi arate dintii; pronosticurile specialistilor sunt ingrijoratoare. Daca Romania ar fi o tara normala, de aici ar veni principala determinare a noului an. Dar, in 2009, romanii voteaza de doua ori: la alegerile euro-parlamentare si la cele prezidentiale. Prilej de mare tensiune, risipa si masuri aiuritor-electorale.
• Intre PSD si PD-L animozitatea tine de un om: Traian Basescu (la care se adauga „trompetele” acestuia). Mai mult decat suficient insa. Intre PD-L si PNL problema tine esentialmente tot de Basescu. Aici se adauga insa experienta trecuta, in care impresia de lachei a liderilor democrat-liberali nu prea pare sa dispara din memoria histrionicului Antonescu si a liberalilor romantici. Si latura pragmatica Tariceanu – Olteanu impartaseste aceeasi concluzie, desi pleaca de la alte premise. In fine, diferenta dintre PSD si PD-L e „doar” o problema de doctrina si de profil al electoratului.
• UDMR e la super-oferta. Merge unde bate vantul. Verdele pe care il imbratiseaza e simbol al faptului ca sunt mereu in vana, la putere.
• Negocierea intre partide nu e doar o problema privind guvernarea viitoare. E o chestiune despre destinul politic al celor care negociaza. De urmarit, in functie de rezultatul final, ca exemplu, ce o sa se intample cu Hrebenciuc sau Mitrea. Aspectul fundamental tine insa de democratia din partide, de analiza din 2009 din forurile statutare ale acestora. In PSD, PNL si PD-L, acum se desfasoara de fapt congresul, cel extraordinar. De aceea, asa cum afirma cineva din PSD, cel din 2009 va fi doar un congres ordinar.
• Contrar a ceea ce s-ar putea crede, Basescu nu e in cea mai usoara situatie. Optiunile implica doua planuri: cu PD-L pana la capat, asumandu-si o guvernare foarte grea sau negarea votului poporului a doua oara si a negocierilor PSD-PNL. Totul inainte de alegerile prezidentiale. „Anihilarea” PSD prin guvernare e doar o solutie temporara si partiala. Oprescu isi pastreaza marja de distanta fata de partidele politice, lucrand migalos in ambele directii politice accesibile. Intr-o alta ordine de idei, se observa cum Basescu inca nu muta si cauta timp, asteptand partidele.
• Electoratul bine structurat al PNL este unu anti-Basescu. Un discurs de echilibrare a raportului de forte politice ar putea justifica o alianta PSD-PNL.

Concluzii
• PSD si PD-L au nevoie ca aerul de guvernare, dupa anii de opozitie oficiala. Gustul banilor e ca glasul pamantului din romanul lui Rebreanu.
• Basescu tocmai isi negociaza pozitia pe grila de start pentru alegerile prezidentiale. Anuntarea unei aliante PSD-PNL il va pune in mare incurcatura. Pentru prima oara, liderul PD-L e pus sa joace sah si nu table.
• PNL tinde catre PSD cu maxim de avantaje sau catre o opozitie ce s-ar putea dovedi un experiment fericit.
• Tind sa cred ca ce se spune aici are sanse de reusita.